Culori și fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbește încet, pășește încet,
Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut…
Tuse, și plânset visele scot,
Du-te, ...

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă –
Azi iar mi-i frică… si cred, si sper…O zi fără anotimp si ordine militară,
Si prin vecini s-aud mici ...

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orasul e tot violet. Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet. Amurg ...

Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește...
E om... atât, și e destul...
Și-acum ne-om gâtui tovarăși:
El - om flămând, eu - om ...

Omul începuse să vorbească singur…
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare. Nimic. Pustiul tot mai larg părea…
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Și-nvinețit de gânduri, ...

Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Și poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândește-te atunci
La ...

Zădarnic flaute cântă
În aste zile păgâne
La vânt s-au dus aspirații,
Nimic nu rămâne... În vânt și uitare tot stând,
Cu zile grele, stăpâne
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...

Se așeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârșit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu ești mai frumoasă
Iarna. Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
...

Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun. Cei vii se misca si ei descompusi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sanul ...

Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze
Frumoase povești ca visuri de roze...
Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am...
Viața se duce-n șir de cuvinte
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, privește -
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune ...

Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai știe -
Al nopții foșnet evoca:
- Filosofie!Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie...
Pustiul nopții evoca:
- Filosofie!

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toți se gândeau la viața lor,
La dispariția lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor,
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
...

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute...
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
- Să viu ?
- Oh ! mi-i ...

Cât de străin sunt de țara mea
Și nici un dor nu mi-a rămas -
Gând rău și-ntunecat
Închide al dreptății glas. Va fi târziu în ziua-aceea...
Și bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
...

Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....

Liceu, - cimitir
Al tinereții mele -
Pedanți profesori
Și examene grele...
Și azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele!Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Și mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu ...

S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit -
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!Și vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit -
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e ...

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.

"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Si-a plâns mereu. U-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect."