Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,
și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,
și ...

Se uită poetul cu ochiul
la floarea de ochiu-boului
cum ar privi plodul
din vara oului.
Și ar da el oricât
și firele de sânge de pe gât
și-ar da și cămașa subțire
a ultimei lui iubire
ar da tinerețile și bucuriile, ...

Și eu vă spun că am văzut
biblioteci fericite
cu turnuri de cărți răsărinde
din mlaștini de covoare
cu ogive închipuind uriași crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde păzeau stranele de lemn
lustruite de bărbi înțelepte. Firidele
erau pline cu ...

Până să termini discursul
dedicat inaugurării templului,
templul
e o
ruină...
Cuvântul începe
cu propria lui ruină,
se continuă cu acoperișul semeț
și-l încheie
talpa-ngropată în lut,
temelia.
Casa cuvântului
o pornești
construind
șarpele casei.
...

Dacă Pară s-ar da peste cap
de trei ori, dintr-o dată
s-ar preface neapărat
într-o gingașă fată.
Mărul domnesc de-ar face la fel
o odraslă de crai s-ar ivi,
cu păru-auriu și tras prin inel,
logodnic al fetei din miazăzi.
Naș le-ar ...

La capătul zilei urc într-ale ploii vitralii
newtoninele culori primordiale,
filtrate de trandafiri și de dalii
în risipite petale...
Apoi te chem. Prin aer cuvintele se-ating
de alte glasuri în eter țâșnite,
și sunetele scapără, se sting,
totuși îți bat în geamuri, amețite. ...

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...
Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!... Când te întorci, ...

A fost demult... și Daliei, crăița,
i s-a pierdut, de bună seamă, vița.
Doar basmul ne-amintește câteodată
că fata a rămas nemăritată.
Se vede c-a fost tare mofturoasă,
și-a fost bogată foarte și frumoasă...
Era înaltă și-avea trup subțire
și-și alesese, în sfârșit, ...

Peste orașe, flăcări vibrânde. Nimb de forță,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torță conture vii împarte,
iar eu – sunt cel ce arde,
sunt însăși noua torță.
Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi ...

Cădere din miercuri în joe,
fumegă preajma aloe,
curgere din joe în vineri
ca-n tulburi, foștii ani tineri,
vinere pe-o sâmbătă dată
ca pe un ciob de agată...
Iată-mă acela sunt carele
duminicii-i spală picioarele
cu-ntârzieri vinovate la glezne
și pe ...