exemplu: Mihai Eminescu, sau Ruga pentru parinti, etc.

-> -> Nichita Stănescu
Ajuta-ne sa construim biblioteca! Adauga si tu texte in biblioteca.

Texte scrise de Nichita Stănescu



Rezultate: 1-20 din 140 | 1 2 3 4 5 6 7 >>
autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Sughița:
Cineva gândea la ea.
Cam peste-o lună-i dusă la vedere
...Odaia zace în tăcere,
perdeaua are ciucuri, crețuri,
pe masă - cinci dulcețuri.
Când se-ntoarce de la el,
spârc, pe ea, un porumbel.
Petițoarele îi spun
că-i semn bun.

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Nu mai dași pe la icoane,
d-aia te-ai pierdut, Ioane...
Singur ți-ai făcut dreptate
cu cuțitul pe la spate,
de-ai belit la drumul mare,
cum trecea, pe fieșcare...
Nu-ți șterseseși din făptură
cașul încă de la gură
Hămeșit cum fuși de foame ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins și tot mi-aș duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopțile-nstelate
i le ține lui pe toate.
Tot aș sta și tot mi-i modru.
Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat
nopțile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucise,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul chip,
umerii mei smulg din goană frunzișe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
O dungă roșie-n zări se iscase
și plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi șuvițele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubește,
și iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
și iată-mă fără ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Prea mi-a nins și mi-a plouat, demult,
în copilăria mea cu nopți grozave
cântecul de moarte ca să-l mai ascult,
gândul să-l rotesc peste cadavre.
Colțul inimii să-l dau de trunchiuri
nu mai vreau, ci orizontu-nvins,
arcuit în pălmi și strâns mănunchiuri,
i ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață. ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Se face seară și orizontul coboară.
Orașul își ridică un cartier spre lună.
E un sunet de fier, de cabluri întinse.
Umbrele oamenilor încep să apună.
Când ridic brațul, umbra lui ascuțită
izbește capătul străzii de unde vii, necunoscut,
de parcă-aș fi zvârlit la ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.
Și s-o fac la loc, în ceasul nopții,
peste geamuri ți le-așez cu grijă,
verzi, albastre, galbene și roșii,
încoifate-n creștet cu o sprijă. ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Soldații cei tineri s-au așezat în vitrină,
chiar așa cum au fost găsiți, împușcați în frunte,
ca să fie vazuți s-au așezat în vitrină,
respectându-și întocmai mișcarea lor ultimă,
profilul, brațul, genunchiul, mișcarea lor ultimă,
când au fost împușcați pe neașteptate în frunte
sau ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
E o întâmplare a ființei mele
și atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate parfumurile
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău
ce cutremur au și ce culoare anume,
și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale,
și bluza ta, și inelul tău, și secunda
și nu mai am ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odaii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
...



Rezultate: 1-20 din 140 | 1 2 3 4 5 6 7 >>




Utile
Dictionar de rime

Afla mai multe
ce este spunetiparerea.ro?
ce este un expresial?