exemplu: Mihai Eminescu, sau Ruga pentru parinti, etc.

-> -> Nichita Stănescu
Ajuta-ne sa construim biblioteca! Adauga si tu texte in biblioteca.

Texte scrise de Nichita Stănescu



Rezultate: 21-40 din 140 | << 1 2 3 4 5 6 7 >>
autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat leoaica, azi, de față.
Și deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
și-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenți și goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, și-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
și ora, lovită, se sparse-n ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Pietrele deschid un ochi de piatră,
oasele deschid un ochi de os.
Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, și latră
din trei boturi, generos.
E un schimb de ochi mereu în aer.
Ochiul de pisică trece-n frunze.
Frunzele foșnesc cu dulce vaier
...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Duceam în viteză piramide de var,
dar nu pentru ziduri, nu, nu.
Duceam cuvintele acestei limbi romane
dar nu pentru a fi spuse de guri.
Noi suntem, iubito, aceiași.
Numai pietrele s-au schimbat,
numai iarba.
Domnește pe-aici violetul, tăcerea,
cleiul tâmplăresc, oh, ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
N-am mai murit de foame multă vreme.
De când în loc de ochi aveam ciuperci,
și izbeau peste lopeți de trireme
ploi neântregi.
Eu am murit în trecut,
chiar înainte de a mă naște.
De mercur instabil țin un scut
la mâna stângă ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Trecea un înger,
pe un scaun negru așezat.
Trecea prin aer, liniștit
și mândru.
Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.
Primește-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Un soldat ținându-se cu mâinile
de marginea unui nor...
De bocancii lui, cu mâinile încleștate
se ține alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul și altul,
și-așa până-n miezul pământului.
Eu mă las s-alunec pe șirul lor
ca pe-o frânghie, ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Somnul cu fierăstraie-n el
taie capetele cailor
și caii aleargă nechezind cu sânge,
ca niște mese roșii, fugite pe străzi,
de la cina cea de taină.
Și caii aleargă, în aburii roșii
clătinând umbre. În șăi, fantome.
Frunze se lipesc de gâturile lor ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,
cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingând
anotimpurile anului.
Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adâncă
în care dorm urșii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pământ vrând ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca și cum ei însuși
n-ar fi decât niște terminații
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană,
în stațiile de metrou, în cinematografe,
...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Fiindcă nici eu nu-nțelegeam nimic
și nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte și, vai, dimineața,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Aș ciocăni cu unghia până când
n-aș mai avea unghie,
și cu degetul până când
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul și mi-a spus:
"Lasă-ți, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Deodată au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitară
care lăsa în seară
o umbră grea, triunghiulară.
După aceea au început să cânte
și melodia a întins spre tine
brațele ei reci.
Eu mă uitam în pământ,
în miezul pământului, ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
De la o vreme pământul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
și mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoșului oarecare.
Unde se sfârșește pământul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de strămoși
care ne țin ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineața răsărind fără soare.
Mă agăț de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure și perechi,
asemenea cailor înhămați câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer, ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele ...

autor:

Nichita Stănescu


adăugat în bibliotecă la 25.05.2010
Adolescenții, bărbații, bătrânii
aspirația, rodnicia, împlinireavârste trecându-și puterea, arborele
din cele opt ore - ale zilei de muncă.
Mai mulți fii ai pământului țării,
ce fericire!
Ei fac să răsară-n opt ore sfera
întreagă a Timpului!



Rezultate: 21-40 din 140 | << 1 2 3 4 5 6 7 >>




Utile
Dictionar de rime

Afla mai multe
ce este spunetiparerea.ro?
ce este un expresial?