Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ținând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l și i-o ducea la gură...
Și-o ...

Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrențe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzișul răvășit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alții azi l-au ocolit. E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Și, dând să intru, ...

Nu te mira că-mi prinzi privirea,
Păienjenită de durere,
Adesea cercetând ivirea
Și alte lumi, și altor ere. În toiul luptelor nebune,
Pe rana inimii ce moare
Nădejdea vremilor mai bune
Răsare pururi ca o floare. Din tot ce mi-a-nflorit vreodată,
...

De vreme ce iubirea, bătrână slăbănoagă,
Își ia de-acum toiagul și pleacă-ncet spre schit,
Cu silă smulge-i floarea ce-n mână ei se roagă
Și țăndări fă oglinda în care s-a privit; Sfâșie-i lung hlamida, despoaie-o de inele
Și-i zvârle-n foc condurii cu aur la călcâi. ...

Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovărată;
Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,
Și inima, hrănită, pornește rar să bată,
Cu sânge alb de visuri și de melancolii ...La geamul meu stă noaptea și vrea să intre-n casă,
În carnea ei de neguri ard stele ...

Încordează-ți, frate, arcul nebuniei,
Să trosnească-n zbanturi capetele strunii:
Poate ca săgeata dată vijeliei
Va lovi, departe, ținta-nțelepciunii!Poartă fără teamă, dreapta, lancea urii,
Înfingând-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate ca din rana ucigașei furii
Va țâșni odată sângele urii!

Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,
C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereți ...
Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică și oropsită,
Cșci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogita
Și-n ghizdurile putrezite cresc brusturi și-nfloresc bureți. Stă sufletul fără ...

Trec vremile... ca niște ape
Și fața lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmășeală
Și din șuvoaiele de apă. Ca-n încleștarea agoniei
S-afundă iar și iar se suie.
Izbește-n porțile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Și ...

Tu care smulgi țiparii din nămolurile noastre
Și împinși de un fără de împotrivire alean
Îi întorci peste orice stavile și dezastre
Sub meridianele pururi albastre
La baștina lor caldă din Ocean,
Nu ne uita în aceste tărâmuri cu vină
Țipari nostalgici unor tărâmuri ...

Adorm adanc Bucegii, și Noaptea-i netezește,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunți golașe, ce somnul umezește,
Broboane mari de rouă. Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Și darele de ceață, ca niște serpi, la poale
Se duc pe nesimțite și curg în depărtare ...

Din clarul miez al vârstei râd tinereții tale,
Trufașa-ți frumusețe în față o privesc
Și ochilor tăi, aștri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup și te ...

Știu de ce ești albă și nepăsătoare ...
Carnea ta e suflet înghețat; de ger,
Aburii stau încă și ninsoare
Toata dimineața zilei lui prier. Gerul dimineții și-al copilăriei
Dăinuiește-n tine, dezmorțit puțin ...
Sânii duri, doi turturi, spun din crețul iei
Prourul ...

Știu, fără ca s-o pricep, Treimea
Și pe Ea viața îmi așez,
Cum îmi cred, cu toată adâncimea,
Inima, pe care nu mi-o văz:Tainica, neistovita ei lucrare
Într-o rană mi s-a-mpărtășit:
Rodnicul de viață fără încetare
Sânge, în trei fețe, dar nedespărțit...

Mereu cerșim vieții ani mai mulți, așa-s neștire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Și încă nu-nțelegem că fără de iubire
Se vestejește Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea țărâm asemeni
Din care-altoiul șubred să-și tragă seva nouă;
...

Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...
și nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăși nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când crește și când ...

Iubirea pentru tine-mi veni nu ca un fur,
Ci ca un rege cărui uși largi i s-au
deschis;
Nu strecurată-n noapte din adâncimi de vis,
Ci din lumina-naltă a marelui azur.
Abia acum descopăr mărețele-ncăperi
Ce stau deșarte-n mine cu obloane de-
nchisoare. ...

Îmbătrânesc. Destinul mi-e însă tot copil;
Isteț să prinză păsări și să doboare poame
Aruncă lesne pâinea la câini și când i-e foame
Întinde mâna goală spre-arhanghelul Gavril. Hoinar prin codrii lumii, nu ții cu el la mers,
Dar n-are spor, ci cată comori peste ...

Nu-ți spun nici un adio cum n-ai mai exista...
Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine...
Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea și frumusețea ta;
Las ochii falși luceferi, și iau privirea dragă,
Las buze reci ...

Urc muntele de gând cu aspre galbe
Cătând frunzarulrugului aprins:
Doar mugetele tunetelor albe
Mă vor vesti că, Doamne,te-am atinsȘi-și vor croi, făcându-le puzderii,
Pe mătcile urechilor drum nou,
Că, până-n fund, bulboanele tăcerii
S-or turbura sub bulgări de ecou. ...

Cerească floare, albă, strălucită,
cu blând miros de rai e Poezia.
Sămânța ei de îngeri e zvârlită
Și brazdă caldă-i e copilăria. Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Și din dulceața bucuriei sfinte
Ea suge hrană și se face ...