Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,
A mea vei fi mult așteptată noapte.
Când inima cuvintelor tresare,
Și-un corn de vânătoare e tăcerea,
Stăpânu-acestei nopți rămâne-voi.
Peste abisuri, peste surpătura anilor,
Voi simți trecând
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ...

N-am râvnit decât sã fiu vier,
Podgoriei bãtute-n teascuri lactee.
Pãzit de tãcutii dulãi din lunã,
Sã aleg vinul câmpului din aromele serii.
Într-un ceas rãu, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fãrã-nteles.
Pãmânt neînceput de toamnã,
Ochii aprinsi pentru descântec mi-ai cules. ...

Sã plângem patul de flãcãri, rozele de culcare
Azi rãsfoite cu pasiuni de ierbare.
O singurã arsitã unui poetic orgoliu;
Haitul stelelor ni se revarsã peste doliu.
De câteor mâini strânse voi nu ati trecut,
În leagãn speriat si mut,
Printre chemãrile spinilor
...

Codrii românești
Scutură frunza pe trenuri,
Și brumele șesului vin pe fanare.
Semnale melancolice
Cântă cantoanele,
Gările galbene
Cu voiajoare-n crepuri.
Toamna putrezind între poame
Sub coviltire trece pe la bariere,
Spre burguri în cearcăne de bolți.
Dogari martelează-n podgorii ...

Părinții mei, mângâiați-vă, părinții mei,
Fiul din lumina lămpii
A trecut gardul viu al codrilor
La divinități,
S-a-ncoronat demult cu stelele de mare.
Rămași în urmă cu lacrimi pe tacâmuri,
Priviți trecerea mea neștiută,
Urmat de pasări
Și suite clătinate de ambrozie. ...