exemplu: Mihai Eminescu, sau Ruga pentru parinti, etc.

-> -> -> Adam si Eva
Ajuta-ne sa construim biblioteca! Adauga si tu texte in biblioteca.

Adam si Eva

de


Share | |




PIESĂ ÎN PATRU ACTE
Soarta vitejilor care socoteau că pe cîmpul de luptă nu trebuie să-ţi fie frică de gaze a fost întotdeauna aceeaşi — moartea!
„ANII DE LUPTĂ*
...şi n-am să mai strivesc toate cele cîle vieţuiesc pe pămînt, cum am şi făcut...
...de acum, în toate zilele pămîntului, semănatul şi seceratul nu vor mai conteni...
DINTR-0 CARTE NECUNOSCUTĂ GĂSITĂ DE MARKIZOV.
Personajele:
Actul întîi


EVA VOIKEVICI, 23 ani
ADAM KRASOVSKI, inginer, 28 ani
EFROSIMOV ALEXANDR IPPOLITOVICI, academician, 41
DARAGAN, aviator, 37 ani
GOGOAŞĂ-NEVICTORIE, scriitor, 35 ani
.ZAHĂR SEVASTIANOVICI MARKIZOV, exclus din sindicat,
32 ani
ANIA, fată in casă, 23 ani GULLER I 1 ...
GULLER AL II-LEA S ™ţ' primari KLAVDIA PETROVNA, doctor-psihiatru, 35 ani PAVLOV, aviator
Luna mai în Oraş. O cameră la parter, o fereastră deschisă spre curte. Ceea ce sare în ochi în ambianţa camerei este becul ce atirnă deasupra mesei, acoperit de un abajur bogat. Pare special potrivit pentru pasienţe, dar orice gînd la pasienţe se exclude de îndată ce lampa luminează chipul lui Efrosimov (aşa cum apare el la Krasovsld). Se observă de asemenea difuzorul, din care curge sonor şi plăcut Faust transmis în direct de la operă. în curte se aude din cînd în cînd o armonică. Lingă cameră e antreul, în antreu — telefonul.
ADAM (sărutînd-o pe Eva): Minunată operă Faust-ul
ăsta. Dar tu mă iubeşti? EVA Te iubesc.
ADAM Astăzi Faust, iar mîine plecăm la Grindul Verde! Sînt fericit! Cît stăteam la coadă după bilete, m-am făcut deodată lac de sudoare şi am înţeles că viaţa e frumoasă! ANIA (intră pe neaşteptate): Ah... ADAM Ania! Măcar să fi... asta... cum să zic... să fi
bătut la uşă.
ANIA Adam Nikolaevici, credeam că sînteţi la bucătărie!
ADAM La bucătărie? La bucătărie? Ce să caut la bucătărie cînd la radio se transmite Faust? ANIA (aşază vasele pe masă.) ADAM O lună şi jumătate la Grindul Verde! (Jonglează
şi sparge un pahar). EVA Frumos... ANIA Bravo. Era paharul vecinului. Paharul lui Dara-
gan.
ADAM Cumpăr altul, li cumpăr lui Daragan cinci pahare... Ai dreptate, Anna Timofeevna. Chiar la
353
23 — Teatru Mitiail Bulgakov
bucătărie trebuia să fiu acum, fiindcă voiam să-mi curăţ pantofii cei galbeni. (Dispare.)
ANIA Ah, cît vă invidiez, Eva Artemievna. Şi frumos,
şi inginer, şi comunist.
EVA Ştii, Aniutocika, se pare că într-adevăr sînt fericită. Deşi... dar... naiba ştie!... Apropo, de ce nu te măriţi, dacă ţi-o doreşti chiar atît de mult?
ANIA Eu am noroc numai de canalii, Eva Artemievna! Nu ştiu cum pun unele mîna pe d-ăia bunii, dar eu tot dau peste cîte-o tinichea, că mie, ca la tombolă, norocul îmi hărăzeşte doar fleacuri de nimic! Şi, pe deasupra, mai şi bea, ticălosul. EVA Bea?
ANIA Stă tolănit în izmene, cu un pince-nez albastru pe nas, citeşte Contele de Monte-Cristo şi bea cu Kubik.
EVA Pare cam huligan băiatul, dar trebuie să fie foarte original.
ANIA Şi încă ce original! Un bandit cu armonică. Nu, nu-mi trebuie mie acte cu el. Săptămîna trecută 1-a bătut pe birocratul ăla de la numărul zece şi l-au dat afară din sindicat. Ba a mai înşelat-o şi pe Baranova, de l-au pus să-i plătească pensie alimentară. Păi asta-i viaţă?
EVA Da, dacă stau să mă gîndesc bine, se pare că într-adevăr sînt fericită.
ANIA în schimb Daragan e nefericit. EVA A şi aflat?
ANIA I-am spus eu. EVA Dar asta-i o ticăloşie, Ania!
ANIA Da ce? N-o să afle şi aşa? Mă întreabă astăzi: „Zici că Eva vine diseară la Adam?" Iar eu îi spun: „Vine şi rămîne". „Cum?" „Aşa — zic — astăzi au fost la starea civilă!" „Cum?!" Aha, aha, v-aţi cam înroşit!... Aţi sedus tot palierul.
EVA Ce tot inventezi! Pe cine am sedus? ANIA Lăsaţi că o să vedeţi astăzi! O să apară şi Gogoaşă.
Alt îndrăgostit!
EVA La Grindul Verde! Fără întîrziere, mîine seară, în vagon-lit, de-a-ntîia şi fără Gogoşi!
ADAM EVA
EVA ADAM
EFROSIMOV
ADAM
EFROSIMOV
MARKIZOV
ADAM
MARKIZOV
EFROSIMOV
EVA
ANIA MARKIZOV
ANIA MARKIZOV
Ania mătură cioburile si iese.
354
(intră în goană): Dar camera mea îţi place? Nu-i rea... Da, îmi place...
Adam o sărută.
Stai, că iar dă buzna Ania... Stai, aşteaptă! Nimeni! N-o să vină nimeni. (O sărută.)
Brusc de afară se aud voci. Vocea lui Markizov: „Burghezule" Vocea lui Efrosimov: „Ăsta-i huliganism!". Vocea lui Markizov: „Cum? Cine-i huligan aici/"' — şi pe pervaz sare, din curte, Efrosimov. Este agitat. Nu-şi poate controla gesturile. Efrosimov e slab-, ras, în ochi are ceaţă, iar in ceaţă — luminări aprinse. E îmbrăcat într-un costum superb, incit se vede clar că s-a întors recent dintr-o delegaţie în străinătate, iar cămaşa lui impecabilă demonstrează că e neînsurat şi că nu se îmbracă singur, ci există o băbuţă care, convinsa că Efrosimov e un semizeu, îi spală, îi calcă, îi aminteşte ce are de făcut
şi dimineaţa îi serveşte lotul de-a gata.
Peste umăr, de o curea, Efrosimov poartă un mic aparat
foarte asemănător cu unul de fotografiat. Pe cei din jur îi
uimeşte cu intonaţiile şi gesturile sale ciudate.
Iertaţi-mă, vă rog!
Ce s-a întîmplat?
Mă urmăresc nişte huligani beţi! (Sare în cameră.)
Pe pervaz apare Markizov. Arată cum l-a descris Ania, e in indispensabili, cu pince-nez albastru şi, cu toate că-i o seară sufocantă, poartă palton cu guler de blană.
Cine-i huligan? (Spre fereastră.) Cetăţeni! Aţi auzit? M-a făcut huligan. (Către Eţrosimov.) Cînd ţi-oi da una peste ceafă ai să vezi tu cine-i huligan!
Markizov! Şterge-o numaidecît din camera mea i Şi-a mai pus şi pălărie! Ce părere-ţi faci? Pentru Dumnezeu! îmi sparge aparatul! Ieşi afară din cameră! (Către Adam.) Telefonează imediat la miliţie! (intră în fugă): Iară, Zahăr?! îmi cer scuze, Anna Timofeevna! Am fost jignit, nici un Zahăr! (Către Eva.) Vreţi să deranjaţi miliţia, acum, seara? Membri de sindicat, cumva? Pleacă, Zahăr!
Plec dacă doriţi. (în fereastră.) Vasenka, drăguţule! Şi tu, Kubik! Secundanţii mei devotaţi!
355
Î3*
EFROSIMOV
ADAM
EVA
EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
ADAM EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
ADAM EFROSIMOV
ADAM EFROSIMOV
Postaţi-vă, prieteni dragi, la intrarea principală. Trebuie să iasă de aici un parazit în sacou mov. Un fotograf-alcoolic. Ne-am dat întîlnire la un duel. (Către Efrosimov.) Iar pe dumneata, conte străinesc, te-aş sfătui să nu ieşi! Intinde-ţi un pat de campanie în apartamentul ăsta şi trece-te în cartea de imobil. Salutare. (Dispare.)
Ania iese în fugă.
Mie numai de un lucru îmi pare rău, că la scena asta n-a asistat guvernul sovietic... să-i pot arăta cu ce material are de gînd să construiască societatea fără clase!... (Pe fereastră zboară o cărămidă.)
Markizov! Ai să ajungi la răcoare pentru huliganism!
Ah, ce canalie!
Eu — alcoolic? Eu — alcoolic? Eu nu pun în gură nici picătură de alcool, vă asigur!... Ce-i drept, fumez, fumez foarte mult!
Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă... ăsta-i pur şi simplu un derbedeu!
(cu o expresie chinuită): Sînt liniştit! Mă supără numai faptul că v-am tulburat. Şi zău, oare cît timp urmează să stau în asediu? Nu-i nimic. Lăsaţi. Secundanţii ăştia se vor topi în curînd. în cel mai rău caz, o să iau eu măsuri. N-aveţi cumva... din ăsta... cum se cheamă... apă? Poftiţi, poftiţi.
(după ce a băut): Permiteţi-mi să mă prezint. Mă numesc... hm... Alexandr Ippolitovici... numele de familie l-am uitat!
V-aţi uitat numele de familie?
Ah, Doamne! E îngrozitor!... Cum dracu sună numele de familie? Un nume foarte cunoscut. Cu er... începe cu er... Permiteţi-mi: cianură de brom... fenildiclorpersin... Efrosimov! Da. Ăsta-i numele. Efrosimov.
Aşa, aşa... Permiteţi-mi. Dumneavoastră sîn-teţi?!...'
Da, da, chiar aşa. (Bea apă.) Eu, cu alte cuvinte, sînt profesorul de chimie şi academicianul Efrosimov. N-aveţi nimic împotrivă?
356
EVA
EFROSIMOV ADAM
EFROSIMOV
ADAM
EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
EVA
EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
EVA EFROSIMOV
ADAM
EFROSIMOV
ADAM şi EVA
EFROSIMOV
EVA ADAM
EFROSIMOV
ADAM
EFROSIMOV
EVA ADAM
Ne pare foarte bine.
Dar dumneavoastră? Pe fereastra cui am nimerit? Adam Krasovski. Sînteţi comunist? Da.
Foarte bine. (Către Eva.) Dar dumneavoastră? Eu sînt Eva Voikevici. Comunistă?
Nu. Eu sînt fără de partid. Foarte bine, foarte bine. Permiteţi-mi! Cum aţi spus că vă numiţi? Eva Voikevici. Nu se poate! De ce?
Şi dumneavoastră?... Ă-ă... El e soţul meu. Ne-am căsătorit astăzi. Aşa, da, aşa e, Adam şi Eva!...
Aha! Am observat imediat. Şi mai ziceţi că sînt nebun.
Nimeni n-a spus aşa ceva! Văd eu că o gîndiţi. Dar nu, nu! Nu vă neliniştiţi, sînt normal. Aspectul meu e într-adevăr, recunosc... Cînd mergeam prin oraş, ăştia... uite iar am uitat... Ăştia mici... de se duc la şcoală? Copiii?
Băieţii! Chiar ei. Fluierau... Iar ăştia... care muşcă... aşa roşcaţi... Cîinii?
Da. Se aruncau la mine, iar pe la colţuri... ăştia... (împreună): Miliţienii!
Se uitau pieziş. S-ar putea să fi mers în zig-zag. Iar în casa dumneavoastră am ajuns fiindcă voiam să-1 văd pe profesorul Buslov. Dar nu-i acasă. S-a dus la Faust. Permiteţi-mi să mă odihnesc doar o clipă. Sînt istovit. Vă rugăm, poftiţi. Aşteptaţi-1 la noi pe Buslov. Da, îndată o să şi mîncăm ceva... Vă mulţumesc! M-aţi fermecat pur şi simplu! Ăsta ce-i, un aparat de fotografiat? Nu. Ah! Adică da. Sigur că de fotografiat. Şi ştiţi, dacă tot m-a adus soarta la dumneavoastră, îngăduiţi-mi să vă fotografiez! Eu, zău... Ştiu şi eu...
357

EFROSIMOV Staţi jos, staţi jos... Da, însă, iertaţi-mă... (Către Adam.) Soţia dumneavoastră are un caracter frumos?
ADAM ^După părerea mea, desăvîrşit. EFROSIMOV Perfect! S-o fotografiem, s'-o fotografiem! Să
trăiască. ADAM (încet): Mai dă-1 încolo... n-am nici un chef să
mă fotografiez! EFROSIMOV Spuneţi-mi, Eva, iubiţi viaţa?
EVA Iubesc viaţa. Foarte mult. EFROSIMOV Bravo! Bravo! Minunat. Staţi jos.
ADAM (încet): La dracu, nu vreau să mă fotografiez, e
nebun!
EVA (încet): Este un original, ca toţi chimiştii. Lasă! (Tare.) Hai, Adam! La urma urmei, te rog eu 1
Adam se aşază încruntat alături de Eva. Se aud bătăi în uşă, dar Efrosimov e prea ocupat cu aparatul, iar Adam şi Eva — de poziţiile lor. în uşă apare Gogoaşă- Ne-i victorie, iar pe fereastră se caţără cu precauţie Marki-z o v.
EFROSIMOV Atenţie! (Din aparat ţîşneşte o rază orbitoare.)
GOGOAŞĂ Ah! (Dispare orbit.)
MARKIZOV Ah, fi-ţi-ar... (Dispare dincolo de fereastră. Raza
se stinge.)
EVA Ăsta da magneziu!
GOGOAŞĂ (bate din nou la uşă): Adam, se poate?
ADAM Se poate, se poate. Intră, Pavel!
Gogoaşă intră. E un tip cu ochişori strălucitori, cu ochelari de os, cu pantaloni plnă la genunchi şi ciorapi în carouri,
GOGOAŞĂ Noroc, bătrîne! A, e şi Eva aici? V-aţi fotografiat! Împreună! He-hehe! Aşa deci! Vin imediat. Numai să mă aranjez puţin. (Dispare.) EVA Ne daţi fotografia?
EFROSIMOV O, fireşte, fireşte. Dar nu acum, puţin mai tîrzius ADAM Ce aparat ciudat. E străin, nu? E prima dată că văd aşa ceva...
Se aude urletul îndepărtat şi tînguitor al unui cline.
EFROSIMOV (neliniştit): De ce urlă cîinele ăla?... Hm... Cu ce
vă ocupaţi, Eva? Eva... EVA Artemievna. Sînt studentă la limbi străine.
358
EFROSIMOV Şi dumneavoastră, Adam?... ADAM Nikolaevici. Eu sînt inginer.
EFROSIMOV Spuneţi o formulă simplă de tot, hai să zicem,
spre exemplu, formula cloroformului? ADAM A cloroformului? A cloroformului... Eva, nu ţii
minte formula cloroformului? EVA Nici n-am ştiut-o vreodată. ADAM Vedeţi, eu sînt specialist în poduri.
EFROSIMOV A, păi astea-s fleacuri... Pur şi simplu fleacuri — podurile astea, acum. Lăsaţi-îe baltă! Zău, cui o să-i treacă prin cap să se gîndească acum la nu ştiu ce poduri! E pur şi simplu ridicol... Pierdeţi doi ani la construirea unui pod, iar eu vă garantez că-1 pot arunca în aer în trei minute. Spuneţi şi dumneavoastră, ce rost are să pierdeţi timp şi material? Ptiu, ce zăpuşeală e! Şi nu ştiu de ce urlă cîinii! Ştiţi, eu am stat două luni în laborator şi astăzi am ieşit pentru prima dată la aer. De aceea sînt atît de ciudat şi am început să uit cele mai simple cuvinte! (Rîde.) Darmi-i închipui pe indivizii din Europa!... Adam Nikolaevici, vă gîndiţi vreodată la faptul că va fi război? ADAM Sigur că mă gîndesc. E posibil, fiindcă lumea capitalistă clocoteşte de ură faţă de noi.
EFROSIMOV Lumea capitalistă clocoteşte de ură faţă de lumea socialistă, iar cea socialistă faţă de cea capitalistă, dragul meu constructor de poduri, iar formula cloroformului e CHC13! Va fi război fiindcă azi e zăpuşeală! Va fi, fiindcă în tremvai mi se spune în fiecare zi: „Uite la el, şi-a pus pălărie!" Va fi, fiindcă citind ziarele (scoate din buzunar două ziare) ţi se face părul măciucă de ceea ce vezi. (Arctă ziarul.) Ce stă tipărit aici? „Capitalismul trebuie nimicit", da? Iar acolo (arată undeva în depărtare) — acolo ce-i? Acolo stă tipărit: „Comunismul trebuie nimicit". Un coşmar. Un negru a fost ucis pe scaunul electric. In cu totul altă parte, dracu ştie unde, în provincia Bombay, cineva a tăiat firele de telegraf, în Africa de Sud au avut loc execuţii, s-au tras focuri de arme în Spania, s-a tras la Berlin. Mîine se va trage în Pennsylvania. E un coşmar! Şi fete cu arme — fete! — umblă pe sub geamuri pe strada mea şi cîntă „Trage puşcă, trage puşcă...
359
pe burjui să-i bagi la cuşcă". In fiecare zi! Sub cazan arde focul, apa bolboroseşte, spuneţi-mj care orb o să creadă că nu va exploda? ADAM Sînteţi împotriva acestui cîntec?
EFROSIMOV Nu, de fapt sînt împotriva cîntatului pe stradă. ADAM O-ho-ho... Ca să vezi! Dumneavoastră uitaţi, profesore Efrosimov, că de partea U.R.S.S.-uliii e o mare idee!
EFROSIMOV Se prea poate să fie o mare idee, dar chestia e că în lume există oameni cu o altă idee, şi ideea lor constă în a vă distruge pe voi şi ideea voastră. ADAM Ei, o să mai vedem noi!
EFROSIMOV Tare mă tem că mulţi n-o să mai aibă prilejul să vadă nimic. Toată chestia e cu bătrîneii!... EVA Ce bătrînei?...
EFROSIMOV (misterios): Nişte bătrînei curăţei, umblă cu jobene... In principiu bătrîneilor le e indiferentă orice idee în afară de una — să le dea menajera cafeaua la timp. Nu sînt pretenţioşi!... Şi iată că unul dintre ei a stat odată în laborator şi s-a ocupat — împins numai şi numai de o curiozitate copilărească — de un fleac: a amestecat în retortă tot soiul de porcării, de genul cloroformului ăsta, Adam Nikolaevici, acid sulfuric şi altele, şi a început să le încălzească, să vadă ce se întîmplă. Iar din asta uite ce-a ieşit: nici n-a apucat să-şi termine cafeaua, că mii de oameni s-au întins, nari-nani, pe cîmp, apoi s-au învineţit ca prunele, iar mai apoi i-au luat pe toţi cu camioanele şi i-au dus într-o groapă. Şi ce este mai interesant, Adam, e că erau oameni tineri, nemînjiţi de nici o idee. Mie mi-e frică de idei! Toate bune în sine, dar numai pînă cînd nu le înarmează tehnic vreun bătrînei de profesor. Dumnezeu dă ideea, iar omul de ştiinţă o corn- j pletează cu şoricioaică!... EVA (tristă, lîngâ lampă): Mi-e frică. Te vor otrăvi,
dragul meu Adam!
ADAM Nu te teme, Eva, nu te teme! îmi voi pune masca de gaze şi le vom ieşi în întîmpinare!
EFROSIMOV Puteţi tot atît de bine să vă trageţi pălăria mai pe ochi! O, dragă inginere! Există un singur cuvînt îngrozitor şi acest cuvînt este— „supra"-îmi pot imagina un om, fie el şi erou, sau poate
360
i
idiot, stînd într-o cameră. Dar un supraidiot? Cum arată? Cum îşi bea ceaiul? Ce fapte săvîr-şeşte? Un supra-erou? Nu înţeleg! Fantezia mea păleşte! Toată chestia e acum a ce va mirosi. Oricît s-a zbătut bătrînul, tot mirosea a ceva, ba a muştar, ba a migdale, ba a varză stricată şi, în sfîrşit, a început să miroasă delicat a muşcată. Era un miros sinistru, prieteni, dar nu era „supra"! „Supra" va fi atunci cînd nu se va mai simţi nici un miros în laborator, nu va mai face nici un zgomot şi va acţiona rapid. Atunci bătrî-nelul va pune pe eprubetă o cruciuliţă neagră, să n-o confunde, şi va spune: „Eu am făcut tot ce-am putut. Restul e treaba voastră. Idei, ciocniţi-vă!" (în şoaptă.) Şi uite, Adam Nikolaevici, nu mai miroase a nimic, nu explodează şi acţionează rapid.
EVA Nu vreau să mor! Ce-i de făcut?
EFROSIMOV Sub pămînt. Jos! In infern, o, străbună Eva! în loc să construiţi un pod, săpaţi un oraş subteran şi fugiţi în jos!
EVA Nu vreau nimic din toate astea! Adam! Să plecăm
degrabă la Grindul verde!
EFROSIMOV O, copila mea! V-am necăjit? Hai, liniştiţi-vă, liniştiţi-vă! Uitaţi tot ce-am spus. Nu va fi război. Şi uite de ce: se va găsi în sfîrşit acela care va spune: dacă nu se poate întrerupe torentul de idei ce-1 bîntuie, de altfel, şi pe Adam Nikolaevici, trebuie înfrînaţi bătrîneii. Dar să ţii pasul cu ei în mască de gaz, nu se poate! E nevoie de ceva radical. Priviţi (îşi pune palmele, cu degetele răsfirate, una peste cealaltă), asta-i celula corpului uman... Acum (îşi apropie degetele) ce s-a întîm-plat? E aceeaşi celulă dinainte, dar spaţiile dintre particulele ei au dispărut, iar aceste spaţii erau căile prin care pătrundea bătrânelul, Adam Nikolaevici! Nu înţelegeţi? Totu-i în ordine! Plecaţi la Grindul verde. Vă binecuvîntez, Adam şi Eva!
In uşă apare fără zgomot Daragan. E în negru, pe tot pieptul are brodată o pasăre argintie cu aripile desfăcute.
Dacă cineva va găsi metoda de a apropia degetele, atunci, Adam Nikolaevici, războiul chimic
361

nu va avea loc şi, prin urmare, r>u va avea loc nici un fel de război. Numai că întrebarea e acuma, cui să-i dai o asemenea descoperire...
DARAGAN (brusc): E cea mai uşoară întrebare, profesore. 0 astfel de descoperire trebuie dată imediat Consiliului militar revoluţionar al Republicii. ADAM A, Daragan! Vă rog să faceţi cunoştinţă: Andrei Daragan.
DARAGAN li cunosc pe profesor. îmi pare bine.
ADAM Ştii, Daragan... Trebuie să recunosc, eu şi cu Eva ne-am căsătorit astăzi.
DARAGAN Ştiu. Păi atunci te felicit, Eva. Te-ai mutat la noi? înseamnă că vom fi vecini. V-am ascultat, profesore. Le-aţi ţinut comandanţilor noştri o conferinţă despre Captarea arsenicului de război. Cîtă strălucire!
EFROSIMOV A, da, da!... Cum să nu... Numai că ce să faci cu „captarea", parcă îl poţi capta?
DARAGAN E bine că în republica oamenilor muncii există asemenea imense inteligerţe ştiinţifice, cum sînteţi dumneavoastră.
EFROSIMOV Vă mulţumesc. Dar dumneavoastră cu ce binevoiţi să vă ocupaţi?
DARAGAN Păi, cum să sic... Slujesc republica în funcţia de
comandant al unei escadrile de vînătoare. EFROSIMOV A, aşa, aşa...
DARAGAN Profesore, spuneaţi că e posibilă o invenţie care
să excludă un război chimic? EFROSIMOV Da.
DARAGAN Nemaipomenit! Şi v-aţi întrebat chiar unde s-o
daţi?
EFROSIMOV (strîmbîndu-se): A, da. E o întrebare foarte chinuitoare. Presupun că — pentru a salva omenirea de dezastru — această invenţie trebuie dată tuturor ţărilor concomitent.
DARAGAN (se întunecă la faţă): Cum? (Pauză.) Tuturor ţărilor? Profesore, ce spuneţi?! Să le daţi ţărilor capitaliste o invenţie de o asemenea importanţă militară? EFROSIMOV Şi ce-i de făcut, după părerea dumneavoastră?
DARAGAN Sînt uluit. După părerea mea... Scuzaţi-mă, profesore, dar nu v-aş sfătui nici să pronunţaţi asemenea... zău...
ADAM (In spatele lui Efrosimov îi face lui Daragan un semn care vrea să însemne — „Efrosimov nu e în toate minţile").
DARAGAN (trăgînd cu ochiul la aparatul lui Efrosimov): De fapt, sigur, e o problemă foarte complicată... Dar invenţia e simplă? EFROSIMOV Bănuiesc că va fi simplă... Relativ...
GOGOAŞĂ (intră zgomotos): Salutare, tovarăşi. Salutare! Iată-mă şi pe mine! Eva! (Ii sărută mîna.) Pavel Gogoaşă-Nevictorie, scriitor. EFROSIMOV Efrosimov.
Se aşază cu toţii la masă.
GOGOAŞĂ Felicitaţi-mă, prieteni! Avem o mare noutate
literară în oraş. EVA Care? GOGOAŞĂ Romanul meu a primit bunul de tipar... douăzeci
şi două de colişoare! Asta-i chestia! ADAM Citeşte-ne.
EVA Stai să mîncăm ceva... GOGOAŞĂ Pot să citesc şi în timp ce mîncaţi.
ADAM Avem şi noi o noutate literară, frate, ne-am pus
şi noi astăzi semnătura... GOGOAŞĂ Unde?
ADAM Cum unde — la starea civilă... GOGOAŞĂ Aşa... (Pauză.) Vă felicit. DARAGAN Dumneavoastră unde locuiţi, profesore? EFROSIMOV Eu stau... păi, într-un cuvînt, numărul şaisprezece... o casă maro... iertaţi-mă... (Scoate un carneţel.) Aha, asta-i: Strada Juravski. Nu, zău că trebuie să lupt cu mine. DARAGAN V-aţi mutat de curînd?
EFROSIMOV Nu,' stau de trei ani. Dar ştiţi, am uitat denumirea străzii.
EVA I se poate întîmpla oricui! DARAGAN î-hî! GOGOAŞĂ (se uită şocat la Efrosimov).
ADAM Hai, romanul! Romanul! GOGOAŞĂ (scoţînd manuscrisul): Dar n-o să vă plictisească?
EVA Nu,'nu, deloc. DARAGAN Dă-i drumul, dă-i drumul. GOGOAŞĂ (îşi aranjează manuscrisul şi sub lampă se creează imediat o atmosferă plăcută. Gogoaşă citeşte): Mlădiţe roşii. Roman. Capitolul I. „Acolo, unde cîndva pămîntul sterp era brăzdat de feţele
362
363
pămîntii ale ţăranilor contelui Bariatinski, azi au apărut obrăjiorii proaspeţi ai colhoznicelor: Hei Vania!... Vania,.. — răsună pe răzor." EFROSIMOV Mii de scuze... Am o singură întrebare: Asta a fost tipărit ieri în „Ziarul de seară".
GOGOAŞĂ Scuzaţi-mă, ce ziar? Citesc un manuscris! EFROSIMOV îmi permiteţi? (Scoate ziarul şi i-l arată lui Gogoaşă.)
GOGOAŞĂ (după ce se uită în ziar): Canalia! Ce părere aveţi? ADAM Cine?
GOGOAŞĂ Marin-Roşcin! Uite cine! Nu, ascultaţi şi dumneavoastră! (Citeşte din ziar.) „Acolo, unde cîndva cîmpurile sărăcăcioase erau lucrate de mujicii kifometaţi ai contelui Şeremetiev..." Ah, nemernicul... (Citeşte.) „...acum lucrează colhoznice cu basmale roşii. — Egorka! strigă cineva pe ogor..." Porcul! EVA Te-a plagiat?
GOGOAŞĂ N-avea cum! Nu! Am fost în aceeaşi brigadă cînd am vizitat colhozul şi fiindcă m-a urmărit ca o umbră, am văzut aceleaşi imagini.
DARAGAN Dar moşia a cui era? A lui Şeremetiev sau a lui Bariatinski?
GOGOAŞĂ A lui Dondukov-Korsakov.
EFROSIMOV Ei, asta e! Acum rămîne să decidă publicul cui i-au reuşit mai bine aceste tablouri...
GOGOAŞĂ Da... chiar aşa... Cui i-au ieşit mai bine... Lingăului de grafoman care poleieşte mereu realitatea sau lui Pavel Gogoaşă-Nevictorie?
EFROSIMOV (naiv): Grafomanului i-au ieşit mai bine. GOGOAŞĂ Mersi, Adam, mersi. (Către Efrosimov.) Apollon Akimovici mi-a spus personal la Moscova: „Bravo! Viguros roman!"
EFROSIMOV Şi cine e Apollon Akimovici?
GOGOAŞĂ Na-ţi-o bună! îţi mulţumesc, Adam... Poate cetăţeanul nu ştie nici cine-i Saveli Savelievici? Poate n-o fi citit nici Război şi Pace, nici n-o fi trecut vreodată pe la Direcţia literară, dar ştie deja să critice! EVA Pavel Alexandro viei! DARAGAN Tovarăşi! Cîte un păhărel de.vodcă!
"■'.■'■ ''•-, în antreu sună telefonul. Daragan iese In fugă tn antreu şi închide camera cu o draperie.
364

Da... La telefon. (Peuză. Păleşte.) A şi plecat maşina? (Pauză.) Numaidecîtl (Pune receptorul, cheamă încetişor.) Gogoaşă-Nevictorie! Gogoaşă!
GOGOAŞĂ (iese în antreu): Ce hram mai poartă şi ăsta?
DARAGAN E marele nostru chimist Efrosimov...
GOGOAŞĂ Să-1 ia dracu! Poate la chimie s-o fi pricepînd el...
DARAGAN Stai, Gogoaşă-Nevictorie, ascultă-mă! Eu plec acum, urgent, la aerodrom. Să faci ce-ţi spun eu: fără să dai vreun telefon, şi după ce-i spui lui Adam ca profesorul să nu iasă de aici sub nici un motiv, te duci şi anunţi — întîi, că profesorul Efrosimov, după bănuiala mea, a făcut o descoperire de o foarte mare importanţă militară. Că această invenţie, sub forma unui aparat, o are asupra lui. Că e aici. Asta-i una. In al doilea rînd — după bănuielile mele, este zdruncinat psihic şi poate face mari prostii, mă refer la străinătate... în al treilea rînd — să vină imediat cineva să verifice toate astea. Atît. Dar, Gogoaşă-Nevictorie, dacă profesorul va pleca de aici cu aparatul, tu vei fi tras la răspundere pentru un act de înaltă trădare.
GOGOAŞĂ Tovarăşe Daragan, da vă rog... (Se aud bătăi puternice în uşa apartamentului.)
DARAGAN (dschizlnd uşa, spune): Degeaba mă rogi. Plec. (Şi dispare fără chipiu.)
GOGOAŞĂ Tovarăşe Daragan, v-aţi uitat chipiul!
DARAGAN (de după uşă): Dă-1 dracului!
GOGOAŞĂ Ce belea pe capul meu! (încetişor.) Adam! Adam! ADAM (ieşind în antreu): Ce-i?
GOGOAŞĂ Ascultă, Adam. Ia măsuri să nu plece nicăieri de la tine chimistul ăsta afurisit cu aparatul lui, pînă mă întorc eu! ADAM Asta ce mai înseamnă?
OOGOAŞĂ Ne-am dat acum seama, eu şi Daragan, că are asupra lui o invenţie militară de importanţă naţională. Aparatul. ADAM Păi e un aparat de fotografiat!
OOGOAŞĂ Pe dracu - de fotografiat! ADAM Ahaaa!
OOGOAŞĂ Mă voi întoarce însoţit. Şi fii atent: tu răspunzi!
(Se aruncă spre uşă.) ADAM (în uşă): Unde-i Daragan?
365
GOGOAŞĂ (de după uşă): Nu ştiu.
ADAM Fir-ar să fie, ce seară blestemată! (Se întoarce
zguduit în cameră.)
EVA Unde sînt Gogoaşă şi Daragan?
ADAM S-au dus la magazin.
EVA Ce trăsniţi. Doar avem de toate...
ADAM Se întorc repede.
Pauză.
EFROSIMOV (pe neaşteptate): Doamne! Jacques! Jacques! AhT tîmpitul de mine! Am uitat să-1 fotografiez pe Jacques... în primul rînd! Doamne, asta-i nebunie curată. Dar nu se poate ca totul să înceapă aşa brusc, chiar în momentul ăsta. Liniştiţi-vă, Eva! încă nu s-a terminat? Ah, ah... ah... (Se apropie de geam şi priveşte afară.)
ADAM (încet, către Eva): îl consideri normal? EVA îl consider absolut normal.
EFROSIMOV Tot nu s-a terminat Faust?
EVA Aflăm imediat (dă drumul la difuzor. Răsună ultimele măsuri ale scenei din templu, apoi începe marşul.) Nu s-a terminat.
EFROSIMOV Şi ce-i trebuia fiziologului Buslov Faust?
EVA Dragul meu, Alexandr Ippolitovici, ce s-a întîm-plat? Nu vă mai frămîntaţi atîta, beţi nişte vini
EFROSIMOV Staţi, ia staţi!... Auziţi, din nou...
ADAM (neliniştit): Ce-i? A, urlă un cîine. îl întărită armonica...
EFROSIMOV Ah, nu, nu... au urlat toată ziua. Şi dacă aţi şti cît mă nelinişteşte asta! Sînt pur şi simplu sfîşiat de două dorinţe: să-1 aştept pe Buslov sau să-1 las şi să fug la Jacques... ADAM Cine-i Jacques?
EFROSIMOV Ah, de n-ar fi Jacques, eu aş fi absolut singur pe lume, că doar n-o pot pune la socoteală p& mătuşa mea, care-mi calcă devotată cămăşile... Jacques îmi luminează viaţa... (Pauză.) Jacques e cîinele meu. Văd odată patru inşi cu ua căţel. Rîdeau. întreb, încotro? La spînzurătoare! Şi le-am plătit 12 ruble ca să nu-1 spînzure. Acum e mare şi nu mă despart niciodată de el. în zilele fără toxicitate stă cu mine în laborator şi se-uită cum lucrez. De ce să spînzuri un cîine?..-EVA Alexandr Ippolitovici, trebuie neapărat să vă însuraţi.
EFROSIMOV Ah, nu mă voi căsători pînă nu aflu cum au evoluat cîinii! Hai, spuneţi-mi odată, sfătuiţi-mă! Să-1 aştept pe Buslov sau să fug la Jacques? Ei? EVA Dragă Alexandr Ippolitovici! Aşa nu se poate! Ce-o să i se întîmple lui Jacques al dumneavoastră? Asta-i neurastenie curată! Sigur că trebuie să-1 aşteptaţi pe Buslov, să discutaţi cu el şi să vă duceţi apoi liniştit acasă, la culcare!
Soneria. Adam se duce să deschidă. Intră: Gulie r I, Guller II şi Klavdia Petrovna. Ultimul intră Gogoaşă, preocupat, neliniştit.
■GULLER I Salutare, Adam! Am aflat de căsătoria ta şi ne-am
hotărît să trecem să te felicităm! Noroc! ADAM (zdruncinat — nu l-a mai văzut pe Guller I în viata lui): Salut! Intraţi? (Intră cu toţii în came-râ.) OULLER II Fă-ne cunoştinţă cu soţia ta!
ADAM Iată, ea e Eva...
GULLER I Guller, prieten al lui Adam. Probabil că v-a povestit multe despre mine? EVA Nu, nu mi-a spus nimic... GULLER I Banditul! Vă rog să faceţi cunoştinţă, el e vărul
meu, tot Guller. GULLER II Guller.
GULLER I Noi, Eva Artemievna, am luat-o şi pe Klavdia cu noi. Faceţi cunoştinţă! E o femeie de-a dreptul învăţată. Doctor. Psihiatru. Asta e. Nici despre ea nu v-a vorbit? Halal prieten! Ah, Adam! (Către Eva.) Nu vă supără musafirii nepoftiţi? EVA Nu, nu, de ce? Prietenii lui Adam sînt toţi foarte
simpatici. Ania! Ama! GULLER I Nu, nu vă deranjaţi! Verişorul meu Guller e
responsabil cu aprovizionarea.
GULLER II Guller are dreptate. (Desface un pachet.) EVA Asta, zău, nu trebuia. Avem de toate ANIA (intră, i se transmit cutiile. Pleacă.) EVA Gogoaşă, ia loc! Unde-i Daragan? Luaţi loc,
tovarăşi! KLAVDIA Doamne, ce căldură!
EVA Adam, fă-le cunoştinţă... GULLER I Cu cine? Cu Alexandr Ippolitovici? Asta-i o
problemă? Ne cunoaştem foart,e bine.
GULLER II Guller, e evident că Alexandr Ippolitovici nu te recunoaşte.
366
367
GULLER I
EFROSIMOV
GULLER I KLAVDIA
EFROSIMOV KLAVDIA
GULLER I
EFROSIMOV GULLER I
zău, sînt atît vă recunosc...
EFROSIMOV
GULLER II
GULLER I GULLER II
GULLER I GULLER II
GULLER I EFROSIMOV
GULLER I
GULLER II GULLER I
EFROSIMOV EVA
Nu se poate!
Iertaţi-mă... eu, zău, sînt atît de distrat... e într-adevăr, nu Cum, dar...
Las-o baltă, Guller, pe căldura asta nu-ţi mai recunoşti nici fratele. Mie în august mi se topesc pur şi simplu creierii. Ah, augustul ăsta! Scuzaţi, dar acum nu sîntem în august! Cum nu-i august? Da-n ce lună sîntem, după părerea dumneavoastră?
Ei poftim. S-a scrîntit Klavdia de căldură! Alexandr Ippolitovici, spuneţi-i, pentru Dumnezeu, în ce lună sîntem?
In orice caz nu-i august, e asta... cum îi zice... cum îi ziqe? (Pauză.)
(încet şi semnificativ): E luna mai la noi în U.R.S.S., Alexandr Ippolitovici, mai! Deci, anul trecut, tot în mai... la Dumbrava de pini... dumneavoastră stăteaţila vila văduvei Măria Pavlovna Ofiţerskaia, iar eu alături, la Kozlovi. Vă duceaţi să faceţi baie cu Jacques şi eu i-am făcut şi o fotografie, acestui Jacques al dumneavoastră! Ce chestie... e perfect adevărat —Măria Pavlovna... se vede că mi-am pierdut total memoria! Ei, fotografule, se vede treaba că nu eşti o personalitate proeminentă. Mai bine uită-te ce aparat nemaipomenit are profesorul! Guller, ăsta nu-i aparat de fotografiat! Ce-mi tot povesteşti!... E un aparat de fotografiat străin! Guller!
De fotografiat!
Nu e de fo-to-grafiat — îţi spun eu! Vedeţi, cetăţene Guller, ăsta este... Nu, nu, profesore, trebuie să-1 învăţ minte. Faci pariu pe 15 ruble? S-a făcut!
Ia spuneţi, profesore, ce fel de aparat este ăsta? De fotografiat?
Ştiţi, nu-i un aparat de fotografiat, ci... Cum?!
Intră A n i a. începe să scoată vasele din bufet. în difuzor
un cor puternic, cu orchestră, clntă: „Gloria ţării n-o vom
păta!..."
368
\
GULLER I Hop! Scoate 15 ruble! Să te-nveţi minte! GULLER II Cum? Iertaţi-mă, dar ăsta-i un „Pitic"! GULLER I Pitic eşti tu!
Deodată se aude scheunatul unui cline, apoi ţipătul scurt al unei femei.
ANIA (scapă vasele): Au... mi-e greaţă! (Cade şi moare.)
Dincolo de fereastră se aud strigăte scurte care se sting Insă repede. Armonica tace.)
GULLER I Ah! (Cade şi moare.)
GULLER II Bogdanov! Ia aparatul! (Cade şi moare.) KLAVDIA Mor! (Cade şi moare.)
GOGOAŞĂ Ce-i asta?! Ce-i asta?! (Se retrage cu spatele, începe să fugă şi dispare din apartament, trintind uşa.)
Muzica din difuzor se descompune. Se aude un ropot greoi de voci, dar se întrerupe brusc. Se lasă o tăcere totală.
EFROSIMOV O, cum am presimţit-o! Jacques?... (Disperat.)
Jacgues!
ADAM (se repede la Klavdia, îi priveşte faţa, apoi se duce încet către Efrosimov. Devine ameninţător.) Iată deci ce fel de aparat era! Dumneavoastră i-aţi ucis! (Ieşindu-şi din fire.) Ajutor! Ţineţi-1 pe omul cu aparatul! EVA Adam! Ce-i asta?! EFROSIMOV Nebunule! Ce faci! înţelege odată!... Eva, scă-
paţi-mă de pisica asta sălbatică! EVA (uitîndu-se pe geam): Au, ce-i asta! Adam,
uită-te pe geam! Copiii au căzut la pămînt... ADAM (lăsîndu-l pe Efrosimov, fuge la geam): Explicaţi-mi, ce-i asta?
EFROSIMOV Asta? (în ochii lui Efrosimov sînt ceţuri grele.) Asta?! Negrul de pe scaunul electric!... Asta-i —trage puşcă! Ăsta e războiul! Ăsta e gaz solar!... ADAM Cum?! N-am auzit! Cum? Gaz! (O apucă pe Eva de mină.) După mine! Mai repede, în beci! După mine! (O Urăşte pe Eva spre ieşire.) EVA Adam, salvează-mă!
EFROSIMOV Staţi! Nu fugiţi! Pe voi nu vă ameninţă nimic! înţelegeţi odată că aparatul ăsta te apără de gaz! Am făcut o descoperire! Eu! Eu, Efrosimov! Sînteţi salvaţi! Ţineţi-o pe soţia dumneavoastră^ să nu înnebunească!
369
EFROSIMOV
EFROSIMOV
ADAM Dar ei au murit? EFROSIMOV Ei au murit.
EVA Adam! Adam! (Arătîndu-l pe Eţrosimov.) E ua geniu! E un proroc!
Repetă! Geniu? Cineva care a văzut vii printre morţi, să repete cuvintele ei! EVA (într-un acces de teamă): Mi-e frică de morţii
Ajutor! în beci! (Fuge.)
ADAM încotro? Stai! Opreşte-te! (Fuge după ea.) SIMOV (singur): Au murit... Şi copiii? Copiii? Ar fi crescut şi ar fi avut idei... Ce fel de idei? Să spîn-zure un căţel?... Iar tu, prietenul meu!... Ce idee aveai tu în afară de una — să nu-i faci nimănui rău, să stai lungit la picioarele mele, să mi te uiţi în ochi şi să mănînci pe săturate!... De ce să spînzuri un cîine?...
Lumina începe să se stingă încetul cu încetul şi peste Ora se lasă întunericul.
C O RTINA








Actul al doilea
EVA


Un mare magazin universal in Oraş. Scara interioară..
Geamurile uriaşe de jos sînt sparte şi în magazin se află.
un tramvai deraiat. Vâtmăniţa e moartă. Pe o scăriţă de
Ungă un raft, un vînzător mort cu o cămaşă în mîini. O
femeie moartă, aplecată peste tejghea. Un mort la intrare
(a murit în picioare).
Dar alţi morţi nu sînt.
Cumpărătorii au luat-o probabil la goană şi au murit pe străzi. Pe duşumeaua magazinului sînt împrăştiate pachete
cu cumpărături călcate în picioare.
In geamurile gigantice ale magazinului universal — infernul şi paradisul. Paradisul, sus, e luminat de soarele de dimineaţă, iar infernul, jos, de o vîlvătaie mare, densă, între ele pluteşte fum, iar prin fum o cuadrigă fantomatică deasupra ruinelor şi a jariştei. E o adevărată tăcere de
moarte.
E v a intră din stradă, irecînd prin fereastra spartă. Rochia li este ruptă. Eva e, evident, zdruncinată psihic.
(vorbeşte întoarsă cu faţa spre stradă): Dar vă previn, nu rămîn singură mai mult de un sfert, de oră! Mă auziţi? N-am, mai puţine drepturi la compătimire şi atenţie decît Jacques! Sînt o femeie tînără şi, la urma urmei, sînt o femeie fricoasă, slabă... Dragii mei, iubiţii mei, ei bine, hsi că fac tot, dar nu plecaţi departe... să simt prezenţa voastră! Bine? Da? Au plecat!... (Se aşazâ pe scară.) în primul rînd să-mi aprind o ţigară... chibrituri... (Către vînzătorul mort.) Chibrituri! (Scotoceşte prin buzunarele lui, scoate nişte chibrituri, îşi aprinde ţigara.) Probabil că te certai cu cumpărătoarea, nu? Oi fi avînd copii?
371
24*
DARAGAN EVA
1
DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
EVA DARAGAN
Ei, lasă. (Urcă pe scară şi începe să aleagă cămăşi de pe rafturi.)
Sus se aude zgomotul unei căderi, pe scară se risipesc cioburile geamurilor sparte, apoi, de sus, coboară în fugă Dara. g a n. E împachetat plnă la glt într-un costum imbibat in ulei. Costumul e rupt şi înslngerat. Pe piept li atîrnă o lanternă aprinsă. Părul li e cărunt. Daragan fuge în jos pipăind totul cu mlinile, fără siguranţă. E orb.
La mine! La mine! Hei, tovarăşi! Cine-i aici? La mine! (Ajungînd jos cad ela capătul scării.) (venindu-şi în fire, strigă ascuţit): Un om viu. (îşi acoperă faţa cu mlinile.) Un viu! (Strigă spre stradă.) Bărbaţi, întoarceţi-vă! Adam! A apărut primul om viu! Un aviator! (Către Daragan.) Vi se va da imediat ajutor! Sînteţi rănit? O femeie? Da? O femeie? Vorbiţi mai tare, am asurzit!
Sînt femeie, da, femeie!
Nu, nu vă atingeţi de mine! Port moartea în mine! i Pentru mine gazul nu e periculos! înapoi, că de nu, trag! Unde mă găsesc? Sînteţi într-un magazin universal! Chemaţi un militar la mine! Hei, femeie, un militar!
Nu-i nimeni aici! Luaţi o hîrtie şi un creion! N-am, n-am...
A, fir-ar... Te pomeneşti că în afară de o femeie de serviciu analfabetă, nu-i nimeni! Nu vedeţi? Nu vedeţi?
O, femeie proastă! Sînt orb. Am căzut cu spatele! Nu văd lumea... (Se întoarce cu faţa spre ea.) (recunoscîndu-l): Daragan? Daragan! O, cît sufăr!... (Se culcă.) Am nişte ulceraţii înăuntru...
Eşti Daragan! Daragan!
Poftim? Se poate... Ţi s-a spus doar să nu te apropii de mine!... Ascultă, femeie! Sînt contaminat, dement şi muribund. Ah... (Geme.) Ia o hîrtie şi un creion!... Ştii să scrii? Dar lasă-mă să-ţi scot costumul! Eşti plin de sînge!
(cu violenţă): Nu vrei să-nţelegi odată? înapoi! Sînt periculos!
372

EVA Ce să fac?... Adam... Adam! Nu mă recunoşti după voce?
DARAGAN Cum? Mai tare, mai tare, surzesc... Scrie: raportez. Am doborît barajele aeriene şi bombardierele noastre au trecut. Dar toţi membrii escadrilei au pierit, împreună cu aparatele, în afară de mine. încă ceva: oraşul e în flăcări şi cuibul de viespi al fasciştilor e cuprins de foc. De flăcări! Daragan însuşi, otrăvit de soluţie, a orbit şi a căzut pe pămînt. Este necăsătorit. Pensia i-o cedează statului, fiindcă el, Daragan, nu are pe nimeni. Iar decoraţia, roagă să-i fie pusă în coşciug. în afară de asta roagă să fie anunţată... să fie căutată... ah, am uitat. Evei să i se spună că Daragan... Data, ora şi la statul major. (Strigă.) Hei, hei, tovarăşi (Sare în picioare, îşi_ frînge mîinile, merge.) Milostiviţi-vă careva! împuş-caţi-mă! în numele omeniei! Nu pot suporta asemenea chinuri! Dă-mi pistolul! Mi-e sete! Sete! EVA Nu-ţi dau revolverul! Bea!
DARAGAN (Încearcă să bea din ploscă şi nu poate să înghită.)
Revolverul! (Bîjbî ie.)
EVA Nu ţi-1 dau! Nu ţi-1 dau! Rabdă! Vin numaidecît bărbaţii!
DARAGAN Ard pe dinăuntru! Ard în vîlvătăi!
în difuzor izbucneşte o explozie de trompete.
EVA Un semnal! Din nou un semnal! (Strigă.) De unde? De unde!
Difuzorul amuţeşte.
DARAGAN Să nu lăsaţi doctorii să, se apropie de mine! îi împuşc pe toţi, ticăloşii! De ce nu-i e nimănui milă de un orb? Chemaţi pe cineva! Sau, poate, sînt prizonier?
EVA Vino-ţi în fire! Vino-ţi în fire! Eu sînt Eva! Eva! Nu mă ştii! O, Daragan, nu suport să-ţi văd chinurile! Eu sînt Eva!
DARAGAN Nu ţin minte nimic! Nu ştiu pe nimeni! Ajutori Se aude zgomotul unui automobil.
EVA Ei sînt! Ei! Ce noroc! Adam! Adam! încoace! Vino încoace! E un om viu aici!
Intră în fugă Adam ţi Efrosimov.
373
EFROSIMOV ADAM
EVA
DARAGAN
EFROSIMOV EVA
EFROSIMOV DARAGAN
EVA
EFROSIMOV DARAGAN
EVA
Doamne Dumnezeule!
Alexandr Ippolitovici, ăsta-i Daraganl De unde vine? De unde? A căzut cu aparatul din cer! înapoi cu toţii! înapoi! Moartea! Am pe mine rouă!
Cu ce gaz sînteţi otrăvit? Cu ce gaz? Mai tare, mai tare! A surzit... A surzit?... (Mută un buton la aparat.) Tovarăşe! Raportez: am văzut stîlpi de fum, erau fără de număr!
A înnebunit, dragă Adam! Nu recunoaşte pe nimeni! Dragă Adam, mai repede că moare! (îndreaptă raza aparatului asupra lui Bărăgan.) (stă un timp nemişcat şi geme, apoi învie... Se aşază.) Aa...
(plînge, îl apucă pe Efrosimov de mîini): Dragule, iubitule, eşti mare, minunat, omul meu în mov, să-ţi sărut ochii, ochişorii! (îl mîngiie pe cap pe Efrosimov, îl sărută.) Ce deştept e!... Aha! Aha! Mai daţi-mi un otrăvit! Mai daţi-mi!... (Bîjbîie cu faza, o îndreaptă spre vînzătorul mort). Nu! Ăsta s-a dus! Nu!... Nu va mai fi Jacquest Profesore! Profesore! Ce faceţi! Liniştiţi-vă! Da, da, mulţumesc... Aveţi dreptate. (Se aşază.} Am început să văd. Nu înţeleg cum s-a făcut asta... Cine sînteţi? (Pauză.) Eva?! Da, eu sînt. Chiar eu.
Nu staţi aşa aproape, îmi scot singur costumul-(Şi-l scoate.) Adam? Da, eu sînt.
Dar nu mai staţi lîngă mine! Vă otrăviţi! Cum aţi ajuns aici? A, da, parcă.-- înţeleg: eu am căzut aici, iar voi eraţi întîmplător în magaain... îmi vîjîie capul! Deci aţi venit aici... şi... Nu, Daragan, nu-i aşa.
Nu-i spuneţi de la început adevărul că pe urmă nu vă mai descurcaţi cu el. Da, asta aşa e.
Nu, de fapt n-am înţeles. chiar totul... (Bea.) De unde vii?
DARAGAN Cînd mă întorceam din... adică, într-un cuvînt, cînd am terminat manevrele...(în difuzor începe un marş militar.) De ce e muzică?
EFROSIMOV
ADAM
EFROSIMOV DARAGAN
EVA DARAGAN
ADAM DARAGAN
ADAM EFROSIMOV
ADAM
DARAGAN
ADAM
EVA (plînge): Din nou! Din nou! Asta-i moartea care zboară prin lume în zdrenţe şi ba urlă în limbi necunoscute, ba sună ca o muzică! ADAM Eva, taci odată! (O zgîlţîie de umeri.) Taci! Evă fricoasă! Dacă înnebuneşti, cine o să te facă bine? EVA Da, da... (Se linişteşte.) DARAGAN El e Efrosimov?
Muzica de la radio se întrerupe.
ADAM Da.
DARAGAN Ia staţi, ia staţi... El a inventat, da, el a inventat un aparat... E război, de altfel o ştiţi probabil şi dumneavoastră! (Se uită înapoi, vede tramvaiul.) Ce înseamnă asta?... (Se ridică, se apropie de vătmăniţă, se uită.) Cum? Moartă? A deraiat? O bombă? Da? Duceţi-mă la statul major. ADAM Uite ce-i, Daragan, în Oraş nu mai e nici un om. DARAGAN Cum adică — nici un om... ah, capul încă nu mi s-a limpezit... Sînt la curent... Cînd am decolat eu? Cînd?! Da, aseară, cînd ăla citea despre ţăranii nu ştiu cărui prinţ... Ascultaţi-mă, toată lumea-i în război!... EVA Daragan, în Oraş nu mai e nimeni, în afară de
noi! Ascultă liniştit ca să nu înnebuneşti. DARAGAN (apatic): Unde-au dispărut cu toţii?
EVA Aseară, îndată după ce ai plecat, a venit gazul
şi i-a sufocat pe toţi.
EFROSIMOV Am rămas doar noi: Eva, Adam al ei, şi eu. DARAGAN Eva! Adam?... De altfel, şi ieri îmi păreaţi
ciudat... nebun.
EFROSIMOV Nu, nu! Sînt eu zdruncinat nervos, dar nu mă mai tem să înnebunesc, iar dumneata te temi! Mai bine nu te mai gîndi la nimic. Culcă-te. înfofoleşte-te.
DARAGAN (cu un zîmbet strîmb): în Oraş sînt două milioane de locuitori — unde dracu au... doar eu ştiu mai bine cum e cu atacul... întrebaţi-1 pe el! O să vă spună... cu ce gaz poate fi sufocat Oraşul! EVA Ştim, ştim... (Face o cruce cu degetele.) Negru... (Plînge.)
Daragan se uită în jur neliniştit, se gîndeşte la ceva, se
duce la fereastră — are un mers de om bolnav. Priveşte
îndelung, apoi se ia cu mîinile de cap.
ADAM (neliniştit): Daragan, Daragan, încetează...

374
375
DARAGAN
A DAM DARAGAN
EVA DARAGAN
ADAM
DARAGAN ADAM
DARAGAN EVA
DARAGAN
ADAM
DARAGAN
EFROSIMOV DARAGAN
EFROSIMOV
DARAGAN EVA
ADAM
(strigă încet): Un avion! Ei, tovarăşi! Un avion pentru comandant! (Cotrobăie prin buzunar e> scoate o mică bombonieră, i-o arată lui Efrosimov.) Ai văzut? Ai văzut? Ah, îşi închipuie că sovieticii sînt nişte guzgani de cîmp?Ah, fir-ar, umblăm în opinci, nu? Ţărani cu păr pe limbă, da? Două milioane? Fabrici? Copii? Ai văzut? Ai văzut cruciuliţa? Mi s-a spus — fără porunca Consiliului militar revoluţionar să n-o arunc! Dau eu ordinul — deşurubeaz-o, arunc-o! Unde? Unde? Unde?
Drept înainte, înainte! Una—două, unde trebuie. Ştiu eu casa la care trebuie dusă năframa! Adam, Adam, ţine-1!
(ascunde bomboniera, se aşază istovit. Cu severitate): De ce arde Oraşul?
Tramvaiele au mai circulat o oră, au intrat unele în altele, şi automobilele cu şoferii morţi... Arde benzina.
Voi cum aţi scăpat?
Profesorul ne-a pus sub o rază, după care organismul nu mai absoarbe nici un fel de gaz. (scullndu-se): Trădător de patrie! Ce faci, ce spui, Daragan! Dă-mi revolverul! Nu ţi-1 dau! Cum? (Pipăie, scoate din buzunarul costumului exterior o bombă cu miner.) Să răspundă! Să răspundă profesorul Efrosimov I Mi-am dat seama ce a inventat încă din seara aia. Şi iată, oricîţi oameni vor fi rămas în Oraş, voi doi sînteţi martori, în ce fel i-a răspuns profesorul Efrosimov lui Daragan! E ur criminal. Jur! (tresărind): Ce s-a întîmplat? Nu vă supăraţi. O să ne lămurim în curuid. Dar dacă aflu ceva rău, vă sfătuiesc să ieşiţi imediat din magazin. De ce aparatul dumneavoastră n-a fost predat la timp statului?
(apatic): Nu înţeleg întrebarea. Ce înseamnă: la timp?
Răspundeţi!
Adam! Adam! Ce te uiţi? Profesore, de oe nu spui nimic ?
Iţi interzic! Iţi poruncesc să laşi bomba. 376
DARAGAN ADAM
EFROSIMOV
EVA
EFROSIMOV
DARAGAN
EFROSIMOV
DARAGAN
EFROSIMOV DARAGAN
ADAM
DARAGAN EFROSIMOV
DARAGAN
EFROSIMOV
Cine eşti tu să-mi porunceşti mie? Eu, primul om din Oraş care a rămas în viaţă, membrul de partid Adam Krasovski, am luat asupra mea puterea în Oraş, şi această problemă a fost deja clarificată. îţi interzic să-1 ataci pe Efrosimov! Iar dumneavoastră, profesore, expli-caţi-i, ca să-1 liniştiţi. M-a... cum se spune... m-a speriat... L-ai speriat!
Descoperirea am făcut-o la întâi mai... am aflat că poţi anihila toate substanţele otrăvitoare — şi atunci nu le rămîne decît să zacă la magazie. După ce a fost expusă razei celula vie nu numai oă nu absoarbe nici o substanţă otrăvitoare, dar chiar şi după ce organismul a fost otrăvit, o fiinţă vie mai poate fi salvată, numai să nu fi murit încă. Atunci am înţeles că nu va fi război cu gaze. M-am iradiat pe mine. Dar numai pe cincisprezece dimineaţa meşterul mi-a adus cutia în care am montat soluţia de permanganat în lentile şi raza polarizată. Am ieşit în stradă şi spre seară eram la Adam. Iar la o oră după venirea mea a fost otrăvit Oraşul. Dar voiaţi să daţi raza asta în străinătate? Am dreptul să vreau tot ce vreau. (culcîndu-se): Auzi, Adam, ce spune specialistul...
Voiam... Tuturor ţărilor deodată... Nu mai am putere. Tremur tot... Şi totuşi trebuie să zbor, să mă scol şi să zbor... Dar aripile mele! Aripile mele! Sînt oare întregi? Oasele-mi sînt rupte! Dar pe dinăuntru nu mă mai arde! Cum, cum de s-a putut? Doar am întîlnit escadrila lor şi i-am făcut praf!...
'( aplecîndu-se către Daragan): Nu erau aceia, Daragan, aceia au trecut prin stratosfera, mai sus. Bine, bine... am să zbor... am să zbor. N-o să zburaţi nicăieri. Şi nici n-aveţi de ce să zburaţi!...
Cum s-a terminat? Vreau să ştiu cum s-a terminat. Ştiu eu cum se va sfîrşi! Tăceţi! Nu numai să zburaţi, dar nici să staţi aşezat n-aveţi voie... Veţi sta culcat mult timp, dacă nu vreţi să muriţi.
377
DARAGAN Alături de mine n-a fost niciodată o femeie. Aş vrea să stau într-un aşternut curat şi să am lîngă mine ceai cu lămîie, pe un scaun. Sînt bolnav!...! Iar după ce voi fi stat de ajuns culcat, mă voi ridica pînă sub tavan, şi la asfinţit... (către Adam): Moscova? ADAM Moscova tace!
EVA Auzim doar frînturi de muzică şi cuvinte fără nici o legătură, în diverse limbi! E război în toate ţările. Se războiesc între ei.
ADAM în zori am făcut cincizeci de kilometri cu maşina şi n-am văzut decît cadavre şi cioburile unei bombe de sticlă, în care, spune Efrosimov, erau bacili de ciumă.
DARAGAN Nemaipomenit! Dar eu nu mai vreau să ascult. Nu-mi mai spuneţi nimic. (Pauză. Arătlnd spre Adam.) Să ordone el, eu mă supun. ADAM Eva, ajută-mă să-1 ridic, (li ridică pe Daragan.)
EVA (apucă bocceaua). DARAGAN încotro?
ADAM Spre păduri. După benzină. DARAGAN Şi după avion!
ADAM Bine, hai să mergem. Poate ne strecurăm pe aerodrom. Pe urmă ne întoarcem aici să luăm mărunţişurile. Şi valea! Că altfel putem să nu ne mai strecurăm deloc!... (Pleacă.)
O pauză lungă. Se aude cum pâcăne maşina şi porneşte.
După o vreme in magazin dă buzna Gogoaşă-Ne-
victorie. Sacoul de pe el e rupt. E plin de noroi.
GOGOAŞĂ (înnebunit): Cel mai important lucru e să nu-mi pierd mintea şi să nu mă gîndesc, să nu-mi mai bat capul de ce am rămas numai eu în viaţă. Doamne! Doamne! (îşi face cruce.) Iartă-mă că am colaborat la revista „Ateul". Iartă-mă, dragă Doamne! Faţă de oameni pot să tăgăduiesc, că doar semnam cu pseudonim, dar pe Tine n-am să Te mint — eram chiar eu! Am colaborat la „Ateul" din nesocotinţă. Ţi-o spun numai Ţie, Doamne, că sînt credincios pînă-n măduva oaselor şi urăsc comunismul. Şi-Ţi promit în faţa morţilor că dacă mă înveţi cum să ies din Oraş şi să-mi păstrez viaţa, eu... (Scoate manuscrisul.) Maică Precistă, dar cu colhozurile te-am ofensat cumva? Păi ce mare lucru? Pînâ
378
acuma erau şi ei, ţăranii, fiecare de capul lui, iar acum vor fi împreună. Ce diferenţă-i, Doamne? N-o să se prăpădească ei, fir-ar să fie de afurisiţi! Priveşte, o Doamne, la robul Tău ce piere, la Gogoaşă-Nevictorie, salvează-1! Sînt ortodox, Doamne, şi bunicul meu a slujit la consistoriu. (Se ridică din genunchi.) Ce-i cu mine? Se pare că m-am scrîntit de frică, recunosc. (Ţipă.) Nu mă înnebuniţi! Ce caut? Măcar un om, unul care să mă înveţe...
Se aude strigătul slab şi îndepărtat al lui Markizov: „Ajutor!"
Nu se poate! Mi se nâ>are! Nu există oameni vii în Oraş!
Markizov intră tirlş in magazin. în spinare are o traistă; un picior ii este dezgolit şi se vede talpa acoperită de ulceraţii.
MARKIZOV Uite c-am ajuns... Aici am să mor... Mă doare. Mă înec în lacrimi şi n-are cine să mă ajute, îmi putrezeşte piciorul! Toţi au fost omorîţi pe loc, numai eu trebuie să mă chinui. Şi pentru ce? Am să strig ca un prizonier nefericit, pînă mi-oi da sufletul de-atîta strigat. (Strigă încet.) Ajutor! GOGOAŞĂ Un om! Viu! Mi-a fost auzită rugăciunea! (Se repede la Markizov, îl îmbrăţişează.) Păi dumneata eşti Markizov?!
MARKIZOv Eu, eu sînt Markizov! Iaca, vezi, cetăţene, mă prăpădesc! (li îmbrăţişează pe Gogoaşă, plînge.) GOGOAŞĂ Nu, asta dovedeşte că nu sînt nebun. Te-am recunoscut! Dar dumneata pe mine?
MARKIZOV Păi cine eşti dumneata?
GOGOAŞĂ Cum se poate să nu mă recunoşti, Doamne Dumnezeule! Recunoaşte-mă, te implor! îmi va fi mai uşor...
MARKIZOV Nu ştiu de ce, dar văd prost, cetăţene... GOGOAŞĂ Eu sînt Gogoaşă-Nevictorie, un scriitor ultra-cunoscut! Aminteşte-ţi, pentru Dumnezeu, doar am locuit în aceeaşi casă! îmi amintesc foarte bine de dumneata, ai fost dat afară din sindicat pentru huliganism... într-un cuvînt, eşti Markizov!
MARKIZOV Pentru ce m-au dat afară din sindicat? Pentru ce? Fiindcă am bătut un birocrat? Păi cum să nu baţi un ticălos ca el? Cine să-1 pedepsească în afară de mine? Fiindcă beau? Păi cum să nu
379
bea un brutar? Toţi au băut: şi bunicul, şi străbunicul. Poate fiindcă citeam cărţi? Dar cine o să-1 înveţe pe brutar, dacă n-o să citească singur? Ei, lasă, nu-i nimic. Aşteptaţi numai puţin. Mă exclud eu singur. Iată, cetăţene, mă şi învăluie ceaţa, în curînd voi pleca...
GOGOAŞĂ Acum te rog altceva: păstrează-i viaţa cetăţeanului Markizov. Nu mă rog pentru mine, ci pentru aproapele meu.
MARKIZOV Priveşte pe fereastră, cetăţene, şi vei vedea că nu există pic de Dumnezeu. Asta-i treabă sigură.
GOGOAŞĂ Păi cine, dacă nu cumplitul Dumnezeu, a pedepsit
pămîntul cel păcătos!
MARKIZOV (stins): Nu, au împrăştiat un gaz care a înăbuşit U.R.S.S.-ul... Nu mai văd nimic...
GOGOAŞĂ Ridică-te, ridică-te, dragul meu! O, cît ar fi de crud să dispari după ce ai apărut. Efrosimov intră cu o boccea şi o geantă. Văzîndu-i pe Gogoaşă şi pe Markizov înlemneşte. Gogoaşă, văzlndu-l pe Efrosimov, plînge de bucurie.
De unde veniţi, oameni? Cum aţi apărut în Oraş?
Profesorul... Efrosimov?...
(către Gogoaşă): Daţi-mi voie, dar dumneata ai
fost aseară la Adam... Nu dumneata ai scris
despre colhoznice?
Da, da! Eu! Eu! Eu — Gogoaşă-Nevictorie!
(apleclndu-se spre Markizov): Şi ăsta? Ce-i cu
el? Este cel care m-a atacat!... Deci în momentul
catastrofei eraţi în Oraş, cum de-aţi rămas în
viaţă?!
(înnăbuşit): Am luat-o la fugă pe străzi şi am
stat pitit într-un beci, m-am hrănit numai cu
şalău, iar acum simt c-o să dau ortul popii.
A... s-a auzit uşa! îmi amintesc... (Către Gogoaşă):
Răspundeţi-mi, cînd i-am fotografiat pe Eva şi
Adam, aţi apărut în cameră?
Da, m-aţi orbit!
Da, e clar. (Către Markizov.) Dar dumneata,
cu dumneata nu înţeleg! Cum putea să te atingă
raza? Doar dumneata nu erai în cameră?
(stins): Raza? A! Mă urcasem pe fereastră.
A-a-a... Uite, vedeţi cum e soarta... (Aprinde
raza din aparat, îl luminează pe Markizov. Acesta
se mişcă, deschide ochii, se aşază.) Mă vedeţi?
EFROSIMOV
GOGOAŞĂ
EFROSIMOV
GOGOAŞĂ EFROSIMOV
MARKIZOV EFROSIMOV
GOGOAŞĂ EFROSIMOV
MARKIZOV EFROSIMOV
MARKIZOV EFROSIMOV
MARKIZOV EFROSIMOV
MARKIZOV
EFROSIMOV
MARKIZOV
EFROSIMOV
GOGOAŞĂ MARKIZOV
EFROSIMOV MARKIZOV
EFROSIMOV MARKIZOV
EFROSIMOV MARKIZOV
380
.
Acuma văd.
Dar piciorul?
Mai bine, o, pot să respir.
Aha. Acum vedeţi... M-aţi făcut burjui. Dar nu
sînt cîtuşi de puţin un bourgeois, o nu! Şi ăsta
nu-i un aparat de fotografiat. Nu sînt fotograf
şi nu sînt alcoolic!!
în difuzor se aude muzică.
Ce alcoolic! Dumneavoastră, cetăţene, sînteţi un savant! Permiteţi-mi să vă sărut mîna... şi să vă spun nişte versuri... Gazu-şi deschide deasupra oraşului vîna... Dar m-a salvat savantul... Daţi-mi mîna!
Du-te dracului! Eu nu beau niciodată. Fumez doar...
Ai, că rău mai sînteţi... Vreţi o ţigară? Fumaţi-o sănătos, vă rog...
(isteric): Ce drept ai dumneata să mă faci alcoolic? Cum ţi-ai permis să-mi bagi pumnul sub nas?! Eu am stat toată viaţa în laborator şi nici măcar n-am fost însurat, iar dumneata vei fi fost pesemne de vreo trei ori. Alcoolic eşti dumneata! O afirm în faţa tuturor şi te dau în judecată. Am să te dau în judecată! Profesore, ce-i cu dumneavoastră?! Cetăţene, omule drag, linişteşte-te! Nici vorbă — de trei ori! M-au tîrît prin judecăţi, mi-au terfelit pur şi simplu sufletul! O, om măreţ! Respir... Luaţi o gură! Nu beau.
Cum puteţi să nu beţi... O să muriţi de nervi. Muzica din difuzoare încetează.
Credeţi că eu nu înţeleg... păi eu am sărit într-un
tramvai, iar taxatoarea e moartă: iar eu îi întind
o monedă... (li toarnă lui Efrosimov vodcă în
gură.)
Respiri normal?
Normal. (Respiră.) Absolut normal. Mă credeţi
că voiam să mă înjunghii?...
Ai cangrenă-
Păi cum să nu am? Sigur că am! Văd şi eu —
cangrenă. Dar las' că pîn' la nuntă trece.
381
EFROSIMOV Dar înţelege odată — cangrenă! Cine o să-ţi taie acum piciorul? Va trebui s-o fac eu. Şi doar nu sînt medic.
MARKIZOV Am încredere în dumneavoastră... Tăiaţi-1! T3FROSIMOV Prostule! Trebuia să te urci cu amîndouă picioarele pe pervaz! Raza n-a atins talpa...
MARKIZOV Asta zic şi eu... ignoranţa-i de vină! Ignoranţa!
Am pus un singur picior, ca tîmpitul... Ei, dă-1
dracului de picior! (Declamă.) Om măreţ ce
astăzi vii, secolii te vor slăvi!...
EFROSIMOV Te rog fără strigăte... Ţine-ţi firea, că altfel o să
căpiezi. Ia exemplu de la mine.
GOGOAŞĂ (într-un acces brusc de furie.) Pretind să mă
iradiaţi şi pe mine! Eu de ce am fost uitat?!
EFROSIMOV Ai înnebunit? Ai fost iradiat odată, smintitule!
Stăpîneşte-te... Şi nu pune mîna pe aparat!
MARKIZOV Ia mîna de pe aparat, ei fir-ar... îl strici!
GOGOAŞĂ Explicaţi-mi măcar, ce-i cu minunea asta?! EFROSIMOV Of, nu-i nici o minune. Permanganatul şi raza
sînt polarizate... MARKIZOV înţeleg, permanganat... Să nu te atingi de aparat!
Lasă-1, nu înţelegi? Ah, respir, respir...
EFROSIMOV Da nu vă mai uitaţi aşa la mine! Aveţi amîndoi nişte ochi absolut isterici. Mi-e şi greaţă, mi-e şi frică! Hîrtie şi creion, să nu uit ce mai trebuie luat de aici, din magazin. Ce aveţi acolo, în buzunar?
GOGOAŞĂ Manuscrisul romanului meu. EFROSIMOV A, mai bine nu... La dracu cu Apollon Akimovici
al dumitale. MARKIZOV Altă hîrtie nu-i. Dă-1 încoace! (îi ia lui Gogoaşă
manuscrisul.) EFROSIMOV Scrieţi... astea... of, Doamne... astea cu care se
taie pădurile! GOGOAŞĂ Topoare? MARKIZOV Topoare!...
EFROSIMOV Topoare. Medicamente... Luaţi tot, tot ce vă cade sub mînă, tot ce este necesar pentru viaţă.
Se aude zgomotul unui camion.
Uite-i! Au sosit! (Iese în fugă pe geam, strigă.)
Eva! Adam! Am mai găsit doi vii!
Se aude, drept răspuns, strigătul înfundat al lui Adam-
Da, doi vii! Uite-i! (Iese în fugă.)
GOGOAŞĂ (agâţîndu-se de el): Noi sîntem ăia vii... Iată-ne!
(Fuge după Efrosimov.)
MARKIZOV Iată-ne1... (Vrea să fugă, dar nu poate.) Şi la mine, uitaţi-vă şi la mine! Şi eu sînt viu! Sînt viu ... Ehei, ai cam terminat-o cu alergatul Markizov, şi n-ai să mai fugi niciodată... (Strigă.) Să nu mă părăsiţi, să nu mă părăsiţi ... Bine, am să aştept!...
în fereastră, se prăbuşeşte fără zgomot un cartier întreg şi apar un rînd de coloane şi nişte cai, într-o lumină ciudată.
Cetăţeni, uitaţi-vă pe fereastră!
CORTINA

382

Actul al treilea
'



Interiorul unui cort mare la marginea unei păduri seculare.
Cortul e plin de obiecte diverse: cîţiva butuci de lemn drept
..■. , scaune, o masă, un radioreceptor, o armonică, o mitralieră
şi, nu se ştie de ce, un jilţ somptuos. Cortul e făcut din tal
ce s-a nimerit: foaie de cort, brocart, ţesături de mătase,
muşama. Una din laturile cortului e dată la o parte şi se
....■■, vede un curcubeu ce scînteiază deasupra pădurii.
Amiază. M a r k i z o v, în cîrje, cu un pince-nez albastru, stă în jilţ cu o carte arsă, ferfeniţită în rrâini.
MARKIZOV (citeşte cu voce tare): „...Nu e bine să fie omul singur. Să-i facem ajutor pe măsură..." Teoria-i bună, da de unde să-1 iei! Mai departe e o gaură. (Citeşte.) „...Adam şi femeia lui erau amîndoi goi şi nu se ruşinau." Au ars cartea în locul cel mai interesant. (Citeşte.) „...Şarpele însă era mai ; viclean decît toate dobitoacele pămîntului..." şi
punct. Iar mai departe foile sînt smulse. Intră Gogoaşă -N evictorie. Are, ca şi Markizov, barba crescută, hainele rupte, udate de ploaie. îşi arunca de pe umăr puşca de vînătoare, zvîrle într-un colţ o pasăre ucisă.
Despre tine scria aşa: „Şarpele însă era *-viclean decît toate dobitoacele pămîntului..." Ce şarpe! Mai du-te naibii! E gata masa? Peste o jumătate de oră, luminăţia voastră. Ia să bem cîte un păhărel şi să gustăm ceva... Da, dar ştii că Adam controlează toate rezervele de spirt.
GOGOAŞĂ E-he-hei... Păi frumos îi stă să-şi bage nasu' unde nu-i fierbe oala? La noi aici fiecare este un Adai» în domeniul de care este răspunzător. Dar de tine
GOGOAŞĂ MARKIZOV
GOGOAŞĂ MARKIZOV
384

zău că mă mir — nu-1 lăsa să ţi se urce-n cap. Cine răspunde de alimente? Tu! Prin urmare ai puteri depline să le chiverniseşti. M-am obişnuit să trag o duşcă înainte de masă şi de altfel, nu muncesc mai puţin, ba poate chiar mai mult decît alţi... Adami!
MARKIZOV Aşa-i, corect, cetăţene Şarpe! (Îşi scoate pince-
nez-ul. Beau, mânîncă.)
GOGOAŞĂ (pe neaşteptate): Ia stai... (Fuge la radioreceptor, invîrteşte butoanele, aprinde lămpile.)
MARKIZOV Nu-i nimic, am ascultat toată dimineaţa. E pustiu,
frate Şarpe. GOGOAŞĂ Mai lasă moda asta, de a-mi zice şarpe. (Beau.)
MARKIZOV Trebuie să-ţi spun camă plictisesc fără lectură... Şi cum am putut să-1 pierd pe contele de Monte Cristo, ah, Doamne! Uite asta am cules-o în beci!... Tot ce-a rămas dintr-o carte... da... Şi pe deasupra... e despre ai noştri: despre Adam şi Eva. GOGOAŞĂ (uitlndu-se In carte): O aiureală mistică!
MARKIZOV Plicticoasă mai e lumea asta pustie. GOGOAŞĂ Observ cu bucurie că te-ai schimbat total după pieire. Şi totuşi, orice s-ar spune, eu atribui acest lucru influenţei mele. Literatura e un lucru mare!
MARKIZOV M-am schimbat din cauza piciorului. Acum că sînt şchiop nu pot să mă mai bat, şi citesc mult, tot ce-mi pică în mînă. Numai că, uite, în afară de cartea asta ruptă nu mi-a picat nimic...
GOGOAŞĂ Păi hai să, mai citim o dată romanul meu! MARKIZOV L-am mai citit de două ori...
GOGOAŞĂ Mai ascultă-1 o dată. Doar n-o să-ţi pice urechile! (Scoate manuscrisul, citeşte.) „Capitolul I. Acolo unde cîndva pămîntul sterp era brăzdat de feţele pămîntii şi istovite..." Vezi, eu mai şi corectez pe parcurs. Am introdus „istovite". Sună? MARKIZOV Cum să nu sune?... Sună.
GOGOAŞĂ M-da... „ale ţăranilor prinţului Volkonski.." După o îndelungă cugetare l-am înlocuit pe prinţul Bariatinski cu prinţul Volkonski... Ai observat!? MARKIZOV Am observat.
GOGOAŞĂ Ia aminte!... „...Volkonski, astăzi au apărut obră-jorii proaspeţi ai colhoznicelor... Hei, Vania! Vania! —răsună pe răzor..."
385
«5 — Teatru Mihail Bulgakov
MARKIZOV Stop! Haltă! Hai să te luăm pe tine: eşti un om-mare, scrii grozav, ai geniu. Explică-mi, de eerf literatura e întotdeauna aşa de plicticoasă? GOGOAŞĂ Eşti un tîmpit, iată explicaţia!
MARKIZOV Despre ce-i tipărit n-am ce spune. Ce-i tipărit se citeşte întotdeauna cu plăcere, dar cînd e vorba de literatură... „Hei, Vania, Vania" — şi nimic altceva. Răzorul şi colhozul!
GOGOAŞĂ Doamne! Ce harababură e-n capul acestui om, degeaba îl înveţi! Deci, după părerea ta, literatu-ra-i numai în manuscrise, da? Şi de ce zici că întotdeauna-i cu răzorul şi colhozul. Ai citit multe ?
MARKIZOV Am citit o groază.
GOGOAŞĂ Cînd golăneai prin Oraş? De-aia te-or fi şi dat afară din sindicat, pentru exces de lectură...
MARKIZOV Ce tot încerci să mă-mpungi? Bine zice despre tine în carte: „şarpele pămîntului"! Cît despre mine uite ce scrie (îşi aminteşte): „A murit, conte, trecutul meu".
GOGOAŞĂ Ah, cîtă dreptate avea răposatul Apollon Akimo-vici atunci, la masa rotundă: „Nu stricaţi, tovarăşi, orzul pe gîşte!" O frază istorică! (Zvîrle manuscrisul. Bea.)
Pauză.
MARKIZOV Ea nu-1 iubeşte.
GOGOAŞĂ Cine pe cine? MARKIZOV (misterios): Eva nu-1 iubeşte pe Adam.
GOGOAŞĂ Pe tine ce te priveşte? MARKIZOV Şi prevăd că se va îndrăgosti de mine. GOGOAŞĂ Ce spui?
MARKIZOV (şopteşte): Nu-1 iubeşte pe Adam. Am trecut noaptea pe lîngă cortul lor şi am auzit-o cum plîngea.
GOGOAŞĂ (In şoaptă): Umbli hai-hui noaptea? MARKIZOV Nici pe Daragan nu-1 iubeşte, şi nici pe tine. Cît despre marele Efrosimov... păi el e geniu, ce treabă are el? Prin urmare va veni şi norocul meu...
GOGOAŞĂ Hm... uite ce-i... ia ascultă: Eu, atunci cînd ardea Oraşul, am trecut pe la bancă — aveam acolo un cont curent — şi uit,e ce-am scos din seiful meu personal. (Scoate un pachet.) Ăştia-s dolari. îţi
dau o mie de dolari ca să nu te mai vîri în afacerea asta. MARKIZOV Ce Dumnezeu să fac eu cu dolarii?
GOGOAŞĂ Să nu-i crezi nici pe Adam, nici pe Daragan, cînd vor spune că valuta nu va mai face nici doi bani pe globul pămîntesc. Rubla sovietică, ţi-o spun în secret, aia chiar nu va face nici cît o ceapă degerată... Fii liniştit, acolo (aratăîn depărtare) mai e lume. Şi chiar de-ar rămîne numai doi oameni, dolarii tot vor avea valoare pînă la ziua de apoi. Vezi ce bătrîn venerabil e tipărit pe hîr-tiuţă? Ăsta-i bătrînul fără de moarte! Cînd Daragan va stabili legătura cu restul lumii, cu dolarii ăştia ai să-ţi iei o femeie, de o să rămînă toţi cu gurile căscate. Ce Aniuta — răposata... Iar lîngă Eva nu e loc pentru tine, drac şchiop! Pe lume există doar două puteri: dolarii şi literatura. MARKIZOV Sigur, pe nicăieri nu-i loc pentru un biet invalid! Mă copleşeşti cu geniul tău! (Ascunde dolarii, cîntă un vals la armonică, apoi o aruncă.) Citeşte-ţi mai departe romanul...
GOGOAŞĂ Păi vezi! (Citeşte.) „...obrăjorii proaspeţi ai colhoznicelor. Hei, Vania! Vania!
EVA (apărînd pe neaşteptate): ...răsună pe răzor!" E un loc vrăjit. Dar cum puteţi să citiţi într-un asemenea moment? Cum nu vă stă inima-n loc?
Se aude cum începe să urle motorul unui avion în depărtare, in poiană.
Auziţi?
Motorul tace. Eva se apropie de radioreceptor, îl porneşte, răsuceşte butoanele, ascultă.
Nimic! Nimic!
Nu-i nimic. De azi dimineaţă stau de gardă.
(Scoate un buchet.) Uite, ţi-am cules nişte flori,
Eva.
MARKIZOV
EVA GOGOAŞĂ
386
1
Ajunge, Markizov, cortul meu e plin de buchete. Nu apuc nici să le schimb apa, nici să le arunc. Adevărul-adevărat! Şi în primul rînd buchetul ăsta seamănă cu o coadă de cal, iar în al doilea rînd, n-are rost să burduşeşti cortul cu buruieni... (Ia buchetul din mlinile lui Markizov şi îl aruncă, li spune încet.) Asta-i o potlogărie. Doar ai luat banii!? Fiinţă amorală.
387
25*
EVA Ce s-a întîmplat? MARKIZOV Nu-i nimic, tac! Sînt un om cumpărat.
EVA Naiba să vă ia pe amîndoi, zău aşa! M-aţi plictisit cumplit în ultimul timp cu scamatoriile voastre i Masa e gata?
MARKIZOV Imediat, mă duc să văd ce-i cu supa. GOGOAŞĂ Cock! Vezi ce-i cu supa, tuturor le e foame.
EVA Dacă vrei să ajuţi un om dornic de învăţătură, nu-1 deruta. La bucătar nu se spune cock ci cook. GOGOAŞĂ Există diferite pronunţii.
EVA Minţi. MARKIZOV Bucătar, deci, e cook. Am să-mi notez. (Notează.)
în ce limbă? EVA în englezeşte. MARKIZOV Aşa. Imediat. (Iese.) GOGOAŞĂ Eva, trebuie să discut cu tine.
EVA N-aş vrea să... GOGOAŞĂ Stai', ascultă-mă!
EVA Ei?
GOGOAŞĂ Ştii cine îţi vorbeşte în chiar inima pădurii. Ştii că eu înainte de catastrofă nu eram chiar ultimul om în literatura sovietică. Iar acum, dacă şi Moscova a pierit ca Oraşul nostru, sînt singurul. Cine ştie, poate soarta m-a ales ca să păstrez în memorie şi să notez pentru generaţiile ce vin istoria pieirii? Mă asculţi?
EVA Te ascult cu interes. Eu credeam că ai să-mi faci declaraţii de dragoste, dar asta-imai interesent! GOGOAŞĂ (încet) îţi cunosc taina.
EVA Ce taină?' GOGOAŞĂ Eşti nefericită cu Adam.
EVA Şi ce te priveşte pe tine? Iar apoi, de unde ştii? GOGOAŞĂ Mi se întîmplă deseori să nu dorm. Şi ştii de ce? Mă gîndesc. La cine — n-ai decît să ghiceşti singură. Asta e. Am auzit într-o noapte cum plîngea încet o femeie. Cine poate să plîngă în pădurea asta blestemată? Aici nu-i altă femeie în afară de tine!... EVA Din păcate, din păcate! GOGOAŞĂ De ce poate să plîngă această singură, această
tandră femeie, o, Eva mea!
EVA Vreau să văd un oraş viu! Unde-s oamenii? GOGOAŞĂ Ea suferă- Ea nu-1 iubeşte pe Adam! (Încearcă s-o îmbrăţişeze pe Eva.)
388
1
EVA (apatic): Hai, şterge-o! GOGOAŞĂ Şi ce s-or fi împotmolit acolo, cu aeroplanul lor?
(Iese.)
EVA (îşi pune casca pe urechi, ascultă): Nu, nu!... MARKIZOV (intrînd): E gata numaidecît. Unde-i Gogoaşă?
EVA L-am dat afară.
MARKIZOV Ei nu zău... Am o trebuşoară. O noutate importantă.
EVA Ştiu toate noutăţile de pe aici. MARKIZOV Nu, nu le ştii. E secret. (încet.) Trebuie să-ţi
spun că sînt un om bogat. EVA Aş fi înţeles să fi înnebunit de căldură, dar a
plouat. A, miroşi a vodcă.
MARKIZOV Ce vodcă!... Am luat valeriană, fiindcă am din nou dureri. Ascultă-mă, banii vor avea valoare. Nu-i crede nici pe Adam, nici pe Daragan. Cît vor mai fi măcar doi oameni pe pămînt, tot vor face comerţ. Chestia nu se mai poate discuta. Teorie!... în afară de asta am şi citit într-o operă, complet necunoscută, că numai doi oameni au fost pe pămînt — Adam şi Eva. Ei se iubeau foarte mult. Ce-a fost pe urmă — nu ae înţelege, cartea e ruptă. Pricepi? EVA Nu pricep nimic.
MARKIZOV Stai puţin. Dar teoria asta nu se potriveşte aici. Fiindcă pe Adam al tău tu nu-1 iubeşti. Şi ai nevoie de un alt Adam. Unul străin. Să nu ţipi la mine. Crezi că am să-ţi spun porcării? Nu. Sînt un om misterios şi extrem de bogat. Pun la picioarele tale o mie de dolari. Ascunde-i. EVA Zahăr, de unde ai luat dolarii? MARKIZOV I-am adunat în viaţa mea precedentă.
EVA Zahăr, de unde ai luat dolarii? I-ai furat din
Oraş. Vezi să nu afle Adam! Şi ţine cont că ai
devenit un jefuitor de cadavre! Of, Zahăr, Zahăr!
MARKIZOV Zău, n-ai decît să mă omori, eu nu i-am şterpelit!
EVA A-a! Păi atunci ţi i-a dat Gogoaşă. Gogoaşă? MARKIZOV Gogoaşă-Nevictorie.
EVA Pentru ce? (Pauză.) Ei?... MARKIZOV Să nu mă mai ţin după tine.
EVA Şi tu mi i-ai adus mie. Ce combinaţie înduioşătoare! Ei bine, ascultă-mă: nu înţelegeţi că m-aţi exasperat? Dorm noaptea şi visez de fiecare dată acelaşi vis minunat. Un cal negru şi neapărat cu
389
coamă neagră mă duce din pădurile astea! O, ce soartă nefericită! De ce s-a salvat o singură femeie? De ce sărmana Ania nu s-a nimerit sub rază? Tu
te-ai fi însurat cu ea si ai fi fost fericit!...

Markizov începe brusc să ştiricească.
Ge-i cu tine? Ce ai? Markizov, hai termină! MARKIZOV Au asfixiat-o pe Ania!
BVA Hai uită, uită, Zahăr! Nu-ţi dau voie să-mi aminteşti că mă pun şi eu pe plîns, şi atunci ce-o să fie? Ajunge (Pauză.) Calul mă duce, şi nu sînt singură... MARKIZOV Dar cu cine?
EVA Nu, nu, am glumit... uită. In orice caz, ascultă, Markizov, tu nu eşti un om rău, hai să încheiem o înţelegere — să nu te mai ţii după mine. Doar nu vrei să dispar în pădure? MARKIZOV O, nu, Eva, sigur, sigur că nu!
EVA Da, apropo, Zahăr, de ce-ţi pui pince-nez-ul ăsta
înfiorător? MARKIZOV Am vederea slăbită şi, în afară de asta, nu sînt
mai prejos de alţi învăţaţi.
EVA în legătură cu vederea, minţi. înţelege că nu
semeni cu un învăţat, ci cu un manglitor de stradă.
îţi dau un sfat bun — aruncă-1.
MARKIZOV Zici că-i bun sfatul?
EVA E bun. MARKIZOV Na. (Ii dă pince-nez-ul.)
EVA (aruncă pince-nez-ul. Se aude din nou zgomotul
motorului): îmi îngheaţă şi mîinile... ZahărI
Poftim o floare în amintirea unei zile măreţe!
Vreau oameni! Deci rămînem prieteni?
MARKIZOV Prieteni! Prieteni!
EVA Hai, sună goarna, Zahăr. E timpul! MARKIZOV (ia trompeta): Uite-i că vin.
Intră Daragan şi Adam. Adarn şi-a lăsat barbă;
este foarte schimbat, pare cel mai In virstă dintre toţi. E
maturizat, interiorizat. Iar Daragan e ras, cărunt. După
el intră Gogoaşă, aduclnd un castron cu supă.
EVA Hai, nu ne chinui! Spune! Gata? DARAGAN Da.
EVA (îmbrâţişîndu-l): Oh, mi-efrică, Daragan! Alexanc Ippolitovici! Unde eşti? Hai la masă!
390
ADAM
MARKIZOV EFROSIMOV
MARKIZOV EFROSIMOV
EVA
GOGOAŞĂ
MARKIZOV
EFROSIMOV
MARKIZOV
ADAM
EFROSIMOV
ADAM
EVA DARAGAN
EVA D ARAGAN
EVA
EFROSIMOV
GOGOAŞĂ
EVA
Cu ocazia marelui eveniment consider că putem să bem cîte un păhărel de vodcă, toţi în afară de Daragan. Zahăr, cum stăm cu proviziile de spirtoase?
Ce era să se întîmple cu ele? Avem un minimum. (de după cort): Zahăr Sevastianovici! Ce vrei să spui — puţin sau mult? Ăăă... mult.
Păi atunci zi maximum. (Iese, ştergîndu-se pe mîini cu un prosop. Efrosimov e într-o cămaşă albă murdară, pantalonii li sînt rupţi. E ras.) Luaţi loc.
Toţi se aşază, beau, mănlncă.
Ştiţi că nu-i rea supa? Felul doi ce e? Pasăre.
Ce mă frămîntă? Ia staţi... Da. Vodca?... Ă-ă... minimum şi maximum! De fapt, aici e mai bine să spui pur şi simplu: multă vodcă sau puţină vodcă. Mai simplu. Dar în orice caz, haideţi să stabilim o dată şi pentru totdeauna: minimum — e o mărime mică, iar maximum — cea mai mare. Le încurc, fir-ar să fie. învaţă-mă, dragă profesore. Ia să-ţi mai pun nişte supă! (Pauză.) Doi fraţi: minimum-ul — e mic, slăbuţ, fără de partid, tîrît prin procese, iar maximum-ul — un grăsan cu barbă roşcată, comandă o divizie. Felicitări, tovarăşi, Zahăr a înnebunit!
Nu, nu! E o metodă bună de-a ţine minte ceva. Atenţie! E ora 12, sîntem la amiază! Declar şedinţa coloniei deschisă. Gogoaşă-Nevictorie, notează. Problema zborului lui Daragan pentru a afla ce se petrece în lume. Alte probleme?
Mîinile, mîinile!
Tovarăşi, pe cuvîntul meu, sînt absolut sănătos.
Daragan, întinde mîinile!
Tovarăşi! La urma urmei, nici nu sînteţi medici.
Hai, fie. (întinde mîinile — toţi se uită.)
Nu, nu tremură... Alexandr, uită-te cu atenţie
— tremură?
Nu tremură... Poate să zboare.
Ura! Ura!
Daragan va zbura! Va zbura!
391
ADAM Aşadar, pleci. Cum vei proceda, Daragan, cazul în care războiul mai continuă?...
DARAGAN Dacă războiul mai continuă, voi intra în luptă cu forţele inamice în primul punct în care le voi întîlni. ADAM Corect. Nici nu încape discuţie.
DARAGAN Dar tu, profesore, de ce taci? Ia zi? Pentru tine nu e clar că U.R.S.S.-ul nu poate să nu învingă? Ştii şi tu din frînturile de la radio că înfruntarea s-a transformat peste tot în război civil, şi tot nu ţi-e clar de partea cui e dreptatea? Iată, profesore, tu taci, nici un muşchi nu-ţi zvîcneşte pe faţă, şi eu simt chiar de la distanţă că acolo stă un om străin! Asta cum se numeşte în ştiinţă? Instinct? Bine, hai să lăsăm, (Se metamorfozează, îşi pune costumul îmbibat cu ulei, binoclul, mauze-rul, încearcă lanterna de pe piept, o stinge.) Profesore! Of, de-aş fi eu învăţat ca tine, să înţeleg — cum de poţi, cu mintea ta ascuţită, cu tot marele tău talent, să nu simţi cu cine trebuie să ţii. De altfel, astea-s de prisos acuma. Uite, vreau să fac şi eu o demonstraţie paşnică. Am să arăt liniştit şi cu modestie, că ţara noastră e suficient de bine înarmată — atît cît trebuie... Iar de oraşele sovietice, s-o ştie toată lumea, nu-i bine să te atingi. Hai, dă aparatul, profesore.
EFROSIMOV Poftim. (Îşi scoate aparatul, îi dă lui Daragan invenţia.)
DARAGAN Şi cruciuliţele negre din laborator. EFROSIMOV N-ai să iei'bombele cu gaz.
DARAGAN Cum adică — n-am să Ie iau? EFROSIMOV Le-am distrus.
Pauză.
ADAM Nu se poate!...
DARAGAN Faci glume sinistre, profesore!... EFROSIMOV Ba nu, nu... Am descompus gazul... Uite: bombonierele sînt goale... Nu glumesc... (Aruncăpe masă nişte mici sfere strălucitoare.) DARAGAN Gu-u-um?!... (Scoate mauzerul.) GOGOAŞĂ Ei-ei! Ce-i? Ce-i?...
EVA Să nu care cumva! Adam!
Daragan ridică revolverul, Markizov loveşte cu cirji In revolver şi se agaţă de Daragan.
392
DARAGAN (trage, şi lămpile din radioreceptor se sting): Adam, loveşte-1 cu cîrja în cap pe dracul ăsta şchiop! Zahăr! Te omor! MARKIZOV (trâgîndu-şi suflarea): Că e şi greu să mă omori! GOGOAŞĂ Daragan! Ai să mă nimereşti pe mine!
EVA (acoperindu-l pe Efrosimov): Omoară atunci doi deodată! (Scoate un browning, strigă.) Fereşte, trag! (Pauză.) DARAGAN Cum? cum?...
ADAM Ţi s-a dat browningul ca să te aperi dacă întîlneşti un animal sălbatic, iar tu treci de partea unui criminal!...
EVA Se ucide în colonie... Ajutor!... Ajutor!... DARAGAN (către Markizov): Lasă-mă!... Drace! Lasă-mă! (Smulgîndu-se din strînsoarea lui Markizov.) Nu, asta nu e o crimă! Adam, scrie-i o condamnare la moarte! Printre noi se află un duşman! EFROSIMOV într-o ciocnire, în nebunia lor, oamenii s-au asfixiat unii pe alţii, iar acest om vrea să mai micşoreze cu o unitate populaţia pămmtului. Poate îi explică cineva că e stupid? DARAGAN Nu-1 ascunde, Eva! Tot nu va scăpa de pedeapsă
— un minut mai devreme sau mai tîrziu! EFROSIMOV Nu mă ascund, dar vreau să fiu judecat înainte
de a fi ucis.
DARAGAN Adam, eşti primul om. Organizează-i judecata! ADAM Da, da, abia acum am înţeles ce-a făcut... El a... Nevictorie, Zahăr, aşezaţi-vă! Să fie judecat trădătorul. GOGOAŞĂ Tovarăşi, staţi puţin, nu mi-e prea bine...
Marchizov, de emoţie, bea un păhărel de vodcă.
ADAM Tovarăşi! Ascultaţi cu toţii! O lume în putrefacţie, lumea unei exploatări respingătoare ne-a atacat ţara... De ce s-a întâmplat aceasta? De ce, răspundeţi-mi!... Eva, depărtează-te de el, soţia mea. Ah, soţie, soţie!
EVA Nu mă îndepărtez de Efrosimov pînă cînd Daragan nu ascunde revolverul!
ADAM Daragan, ascunde deocamdată mauzerul, ascun-de-1, prietene!
Daragan ascunde mauzerul.
De ce? Fiindcă ştiau că ţara oamenilor muncii va aduce lumina libertăţii întregii omeniri! Noi
393
începusem să ridicăm clădiri luminoase, noi ne înălţăm tot mai sus! Iată, iată, piscu-i deja aproape. Şi atunci, efectiv într-o clipă, a fost şters de pe faţa pămîntului Oraşul! Şi s-ar putea să nu fi fost numai unul!... Două milioane de cadavre care putrezesc!... Şi iată, acum, cînd Daragan, omul care a sacrificat totul pentru slujirea singurului adevăr care există pe lume — adevărul nostru! — zboară să se lupte cu hidra periculoasă, un inconştient, un anarhist, un analfabet politic visător distruge ca un trădător arma de apărare, care nu are preţ! Da, pentru aşa ceva nu există măsură! Nu există!... Nu! Asta-i măsura supremă!
DARAGAN Nu, nu, Adam! Nu-i un anarhist, nu-i un visător! E un duşman — un fascist! Crezi că asta-i faţă? Nu, uită-te cu atenţie: e carton. Văd clar sub mască semnele fascismului!
EFROSIMOV Mînia vă întunecă vederea. Oamenii au dus din-totdeauna războaie pentru idei. Dar pînă acum au avut în mîini praştii, săbii, suliţe, fie chiar tunuri şi mitraliere... Cu astea nu se poate face mare lucru... Dar cînd în mîinile lor a apărut arma care pune în pericol existenţa omenirii, a planetei însăşi... Vă spun — nu!... în afară de asta, eu v-am salvat viaţa, cu ajutorul acestui aparat pe care îl purtaţi acum.
DARAGAN Aparatul dumneavoastră aparţine U.R.S.S.-ului şi n-are nici o importanţă cine m-a salvat! Sînt viu şi, prin urmare, apăr U.R.S.S.-ul. ADAM Eu, Adam, încep votul. Cine-i pentru pedeapsa supremă? (Ridică mina.) Gogoaşă? Markizov l Ridicaţi mîinile!
GOGOAŞĂ Tovarăşi! Am un atac de inimă!
EVA Adami'Cer cuvîntull
ADAM Mai bine n-ai spune nimic! Ah, Eva! Trebuie să te învăţ!
Tu eşti o fantomă! Cum? Ce spui?
O stafie. Şi voi toţi sînteţi la fel. Uite, stau aşa şi încep deodată să înţeleg că pădurea şi cîntecul păsărilor, şi curcubeul, toate sînt reale, iar voi, cu urletele voastre exasperante — sînteţi ireali-Ce-i delirul ăsta? Ce tot îndrugi?
394
EVA
ADAM
EVA
ADAM
EVA Nu, nu-i nici un delir. Am noaptea coşmaruri cu voi toţi! Numai minuni în jur, zău, misticism curat. Păi dintre voi nici unul, dar nici unul n-ar fi trebuit să fie viu la ora asta. Dar iată că apare un mare vrăjitor care vă cheamă de pe lumea cealaltă. Iar voi, zbierînd, vă aruncaţi asupra lui ca să-1 omorîţi... (Pauză.)
GOGOAŞA E îngrozitor, tovarăşi! (Către Efrosimov.) De ce aţi distrus bombonierele?
EVA în orice caz, te anunţ dragul meu soţ, primul om Adam - şi toată adunarea — că Daragan a hotă-rît,' sub pretextul acestor bombe, să-1 ucidă pe Efrosimov ca să scape astfel de un rival. Da. (Tăcere.) ADAM Ai înnebunit...
EVA Nu-nu. Ia spune, Daragan, în faţa tuturor, nu mi-ai făcut tu declaraţii de dragoste acum trei zile?
Gogoaşă se scoală ca trăsnit^ Markizov bea un păhărel de vodcă.
DARAGAN Protestez! Nu are nici o legătură cu cazul lui
Efrosimov!
EVA Ba nu. Are. Ce s-a întîmplat, ţi-e frică să repeţi faţă de toţi ceea ce mi-ai spus? Deci mi-ai spus ceva rău? DARAGAN Nu mi-e frică de nimic.
EVA Deci: mi-ai spus tu sau nu, acolo, la rîu, „Eva, îl iubeşti tu oare pe Adam?"
Tăcere.
ADAM (înăbuşit): Ce i-ai răspuns?! EVA I-am răspuns că e treaba mea. Iar apoi, cine mi-a şoptit că-mi închină inima sa pentru veşnicie!
ADAM Ce i-ai răspuns?
EVA „Nu te iubesc." Şi cine, apucîndu-mă de încheieturile mîinilor şi răsucindu-mi-le, mă întreba dacă îl iubesc pe Efrosimov? Cine a şoptit: „Of, acest Efrosimov?!" Iată de ce a tras în el! Sincer, sincer o spun în faţa tuturor (îl arată pe Efrosimov): el e minunat. E blînd. Nu se ştie de ce tuturor le cos nasturii, şi numai lui îi cad pantalonii! Şi de fapt, m-aţi exasperat! N-aveţi decît să vă împuşcaţi toţi între voi! Foarte bine! Iar deseară mă împuşc eu. Tu, Adam, ieri dimineaţă m-ai
395

ADAM EVA
întrebat dacă îmi place Daragan, iar noaptea, cînd eu voiam să dorm, m-ai chinuit cu întrebarea ce simt pentru Efrosimov... Iar astăzi la prînz dracul ăsta de Gogoaşă-Nevictorie. Ce-a făcut Gogoaşă-Nevictorie astăzi? Mi-a citit romanul lui blestemat, de trei ori blestemat, ăla cu „răsună pe răzor". Eu nu pot să-nţeleg: feţele pămîntii brăzdau pămîntul — ce Dumnezeu, doar nu arau cu mutrele? Sufăr din cauza acestui roman! M-aţi distrus în pădurea asta! Pauză marei
EFROSIMOV Acum peste ogoare străluceşte soarele şi s-ar putea ca din loc în loc să plutească crucişătoare întoarse cu burta în sus. Dar nu-i pe nicăieri război. Asta se simte din cîntecul păsărilor. Şi nu mai trebuie otrăvit nimeni.
MARKIZOV Cocoşul cu piciorul rupt — cocoşul de o nemai-întîlnită inteligenţă — nu se arăta neliniştit şi nu privea spre cer. Teoria constă în faptul că războiul s-a terminat.
DARAGAN Cine a crezut-o pe femeia aceasta, că am vrut să-1 ucid pe Efrosimov din motive personale?
EFROSIMOV Nimeni. DARAGAN
Pauză.
Pauză.
Aparatul care salvează de gaz, cinci bombe incendiare, o mitralieră — ei, e bine şi aşa. Profesore! Cînd se va restabili viaţa în Uniune, vei fi decorat pentru această invenţie. (Arată spre aparat.) O, ce cap!... Apoi vei fi judecat pentru distrugerea bombelor şi tribunalul te va condamna la moarte. Ne mai întîlnim noi. Şi se va face dreptate. (Se uită la ceas.) Ora unu. ADAM Cine mai are probleme la ordinea zilei? Mai
repede. Pe scurt. E timpul să plece.
MARKIZOV Am o cerere. (Scoate o hîrtie, citeşte.) Rog să-mi fie schimbat numele din Zahăr în Heinrich.
Tăcere.
ADAM Motivul?
MARKIZOV Nu doresc să trăiesc într-o lume nouă cu numele indecent de Zahăr.
396
ADAM (uimit): Are cineva vreo obiecţie? Să i se schimbe
numele. MARKIZOV Scrie aici rezoluţia. (Adam scrie, Markizov ascunde
hîrtia.) DARAGAN La revedere, tovarăşi. Peste trei ore voi fi la
Moscova. EVA Mi-e frică.
DARAGAN Adam? (Pauză.) Dacă voi rămîne în viaţă, n-o
s-o mai urmăresc. Am iubit-o, a spus adevărul.
Dar s-a terminat. Iar dacă am promis, o să mă ţin
de cuvînt. Ai să uiţi?
ADAM Ai promis şi mie mi-e de-ajuns. Am să uit. (îl
îmbrăţişează pe Daragam.) DARAG,AN (priveşte la radioreceptor): Prin radio, deci,
n-aveţi cum să mai primiţi ştiri. GOGOAŞĂ Aşa-i cînd se trage...
DARAGAN Aşteptaţi-mă, pe mine sau veşti de la mine, cel mult douăzeci de zile, pînă la întîi august. Dar în fiecare zi să aprindeţi un foc pe aeroport, cu fum înalt, iar pe întîi, ei, hai să zicem şi pe doi-trei august noaptea — nişte focuri imense! Dacă însă pe trei august n-am să fiu, să nu mă mai aştepte nimeni, nici pe mine, nici ştiri de la mine! (Iese în fugă. După el — Adam şi Gogoaşă-Nevictorie.) EFROSIMOV Eva! Eva!
EVA Saşa! EFROSIMOV Plec de la ei chiar astăzi!...
EVA Repetă. Pleci? Nu ţi-e teamă că ai să uiţi ceva aici? Nu, n-ai să pleci. Sau du-te la dracu!
Iese. Iese şi Efrosimov.
MARKIZOV (singur): Ca să vezi care-i treaba. (Pauză.) M-a dotat dracul cu valută. (Pauză.) Heinrich Markizov. Sună. Vîjîie motorul pe pămînt. Se aude semnalul de trompetă! Şi-a luat zborul! Zboară! (Se uită.) A, s-a dus! (De sus se aude mitraliera.) Aşa, dă-i bătaie, la Moscova, dă-i!... (Apucă armonica.) Ce face? Dansează pe coadă! Vezi să nu cazi în bot, să te faci praf, campionule! Figura lui Immelman! Nu, a luat-o lin! (Şuieră şi pocneşte o rachetă de pe aeroport, apoi alta.) Hai, hai, hai! (Cîntă la armonică un marş.) „Hei, Vania, Vania, răsună pe răzor!..."
CORTINA
Actul al patrulet
Noaptea de nouă spre zece august, înainte de revărsatul zorilor. Stejari seculari. O latură a cortului. Lingă cort e aprins un foc. Focuri In depărtare, In poiană. Pe o scară de frlnghie, de pe un stejar coboară, şonticăind, M a r k i -l o v. In mină are un felinar.
MARKIZOV Of-of-of... (Ia un caieţel şi scrie Ungă foc.) în zadar ţintuia străjerul Heinrich cu ochii negura cerurilor 1 Nu reuşi să vadă altceva decît întuneric şi cucuvelele din pomi. Trebui să recunoască atunci că viteazul a pierit în spaţiile universale şi ei vor rămîne pentru vecie părăsiţi în pădure! (închide caietul.) Nu mai suport plictiseala şi urîtul din pădure. Trebuie să plecăm cu toţii de aici în spaţiile largi ale lumii distruse. (Bagă capul în cort.) Hei, prietene! Scoală, scoală! GOGOAŞĂ (din cort): Cine-i acolo? Ce mai e?
MARKIZOV Eu sînt, Heinrich. Trezeşte-te! GOGOAŞĂ (din cort): Care Heinrich, fir-ar să fie? De-abia reuşisem şi eu să aţipesc şi uite că dau buzna alde Heinricii ăştia. (Iese din cort într-o pătură în care sînt tăiate găuri pentru mîini.) E încă devreme, de ce mi-a fost tulburată liniştea?
MARKIZOV E rîndul tău să păzeşti focurile.
GOGOAŞĂ Nu vreau. (Pauză.) Da! Nu vreau! De zece nopţi colonia nu doarme, suferă, arde crengi şi răşină. Scînteile ţîşnesc, ca din arteziene, în patru colţuri!...
MARKIZOV Asta aşa e! Iar ziua fumul ăsta gros... GOGOAŞĂ Toate astea sînt demagogie şi dictatură. în cît
sîntem azi? Ce dată e? MARKIZOV Propriu-zis e duminică, nouă august.
398
MARKIZOV GOGOAŞĂ
MARKIZOV GOGOAŞĂ
GOGOAŞĂ Minţi, minţi, minţi în mod conştient! Uită-te la
cer!
MARKIZOV Ei şi ce. Se luminează şi el. GOGOAŞĂ De o oră a început data de zece. Ajunge! Daragan a zis clar: dacă nu mă întorc peste trei săptămîni, adică pe trei august — înseamnă că nu mă mai întorc deloc. Iar astăzi e zece august! Suferim de o săptămînă încheiată în plus din cauza luiAdam. Numai tăiatul lemnelor şi te dă gata. Nu mai vreau!
Te va obliga. El e şeful aici. Ei nu! Basta! La pastele cailor! Nu mă va obliga. Chiar în dimineaţa asta voi cere o şedinţă şi voi obţine o decizie în legătură cu ieşirea coloniei în lumea largă. Uită-te, ce-i asta?... Ce să fie? Pînză de păianjen... Pădurea se umple de păienjeniş. E toamnă! Mai sînt trei săptămîni şi o să înceapă ploile, o să coboare ceaţa, va veni frigul. Cum o să ieşim din desiş? Iar apoi? Încotro? Ce să zic, ne recreem în orăşelul verde, ne-am retras la casa de odihnă! Păduricea lui Adam! Fundătura dracului! Ce tot spui, Pavel? Ştii doar că pe urmele noastre gonea ciuma.
Trebuia să fugim spre Occident, în Europa! Acolo unde sînt oraşe şi civilizaţie, unde ard
lumini!
Ce lumini! Toţi spun că şi acolo sînt munţi de
cadavre, plagă mondială şi nenorociri...
(uitîndu-se în jur): Nimic nu se ştie, absolut
nimic! (Pauză.) Asta-i încăpăţînare comunistă...
convingerea asta stupidă că U.R.S.S.-ul va
învinge. Eu nici nu mă mai îndoiesc că Daragan
a pierit fiindcă a dat peste forţele inamice, forţele
europene, şi a intrat de unul singur în luptă! Un
fanatic! De fapt toţi sînt nişte fanaticii
Ăştia ce mai sînt — fanaticii! Explică-mi să
notez.
Scuteşte-mă! (Pauză.) Ah, cum mă dor nervii!
Bem un coniac!
Bine. Brrr... e răcoare! Dimineaţă, dimineaţă... răsărit cenuşiu, trist... (îşi beau coniacul Ungă foc.) MARKIZOV Ei, cum stai cu nervii?
399
MARKIZOV GOGOAŞĂ
MARKIZOV GOGOAŞĂ
MARKIZOV
GOGOAŞĂ
MARKIZOV
GOGOAŞĂ
GOGOAŞĂ Păi, nervii mei uite cum sînt. T De ce ne-aţi întors din drum? Sintem oameni paşnici, nu facem rău nimănui. Lasă-ne liberi..t
DARAGAN Nu închei nici un fel de socoteli. (Către Efrosi-mov.) Profesore, va trebui să zbori cu noi. Dar am uitat să-ţi spun... m-ai întrerupt... îmi pare rău că am tras în tine, şi desigur, sînt fericit că nu te-am ucis. (Către Markizov.) Mulţumesc, Heinrich.
MARKIZOV Ei, Doamne, înţeleg eu... Sînt un om îndemînaticl Ia spune-mi, te rog, Daragan, cum va fi acum cu dolarii?
GOGOAŞĂ Cretinule! (Dispare.)
DARAGAN Cu ce dolari?!... Ce-ţi veni, şchiopule?... MARKIZOV Am zis şi eu aşa... Din sete de cunoaştere. încotro, şarpe?... (Dispare.)
DARAGAN (către Efrosimov): Visezi la linişte? Ei bine, o vet avea. Dar mai fă un efort. Hidroplanele stau deja pe rîu. Mîine vom arde cu oxigen, după metoda ta, oraşele atinse, iar apoi n-ai decît să trăieşti unde vrei.
EFROSIMOV Eu nu vreau decît atît — să nu se mai arunce bombe — şi voi pleca în munţi.
Se aude semnal de trompete şi in pădure se aşterne umbra deasă a unei imense aeronave.
DARAGAN Du-te acolo, profesore! EFROSIMOV Voi fi judecat pentru distrugerea bombelor?
DARAGAN Ei, profesore, profesore... Niciodată nu-i vei înţelege pe cei care organizează omenirea. Ce să-» faci, asta e... fie ca măcar geniul tău să ne slujească!...
Lumina se stinge încet... Pe scenă apare din nou camera lui Adam cu abajurul Ş*
difuzorul. Adam, E v a şt la geam Efrosimov.
EFROSIMOV Doamne! Nu!... Vă spun - nu!... Fantezia omenească n-are dreptul nici în închipuire să admită aşa ceva!... Asta-i nebunie curată. Dar nu se poate ca totul să înceapă aşa brusc, chiar în momentul ăsta... Lîniştiţi-mă, Eva! încă nu s-&
terminat Faust? Mai durează? Ah, ah... ah... (Se apropie de geam şi priveşte afară.) ADAM (încet către Eva): încă îl mai consideri normal?
EVA îl consider absolut normal. EFROSIMOV Tot nu s-a terminat Faust?
EVA Aflăm imediat. (Dă drumul la difuzor. Răsună ultimele măsuri ale scenei din templu, apoi începe marşul.) Nu s-a terminat. SFROSIMOV Şi ce-i trebuia astăzi fiziologului BuslovFaust?
CORTINA
S F î R Ş I T

Text adăugat în bibliotecă de nastya

Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!


  |  


Alte texte scrise de Mihail Bulgakov



vezi toate textele scrise de Mihail Bulgakov

5

0 comentarii pentru Adam si Eva

Fii primul care adauga un comentariu!

Spune-ti parerea despre Adam si Eva

Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 



Utile
Dictionar de rime

Afla mai multe
ce este spunetiparerea.ro?
ce este un expresial?