Urc muntele de gând cu aspre galbe
Cătând frunzarulrugului aprins:
Doar mugetele tunetelor albe
Mă vor vesti că,
Doamne,te-am atinsȘi-și vor croi,
făcându-le puzderii,
Pe mătcile urechilor drum nou,
Că,
până-n fund,
bulboanele tăcerii
S-or turbura sub bulgări de ecou.
Atunci scoțând sandala minții moale,
Pășind în vârful gândurilor goale,
Voi cuteza să calc pe spirit pur.

Text adăugat în bibliotecă de raluca